Evlaviosul şi simplul Ilie, primul său dascăl – Viața părintelui Haralambie Dionisiatul (11)

 

Şi-a făcut un program ascetic foarte aspru, pe care l-ar invidia şi mulţi asceţi ai zilelor noastre. Ziua lucra, iar noaptea priveghea.

În anii tinereţii lui Haralambie, Biserica a fost zgu­duită de schimbarea calendarului, din care pricină credincioşii s-au împărţit în două tabere, care se lup­tau între ele. Prima susţinea ascultarea față de Biseri­că, a doua, ataşându-se de calendarul tradiţional, nu accepta sub nicio formă schimbarea. La această a doua grupare s-au alipit şi rudele lui Haralambie, precum şi el însuşi, care nu a întârziat să ajungă conducător al acestei grupări. În ea se aflau, aşa cum povesteşte el însuşi, creştini evlavioşi, simpli şi curați care, crezând că se luptă pentru dreptate, şi-au asu­mat lupta până la cunoscutele prigoane pe care le-au îndurat.

Printre ei se distingea un creştin evlavios, o per­soană între două vârste, necăsătorită, care se numea Ilie. Haralambie, de îndată ce şi-a dat seama de viața virtuoasă şi de râvna lui pentru nevoință, nu s-a mai despărţit de el până în ziua plecării lui în Sfântul Munte. Cunoştinţa lui cu acest creştin a constituit prima etapă în viața duhovnicească a lui Haralambie. Din acea zi a început să părăsească acele preocupări lumeşti, iar admiratorii lui au început să-i piardă ur­mele.

Şi-a făcut un program ascetic foarte aspru, pe care l-ar invidia şi mulţi asceţi ai zilelor noastre. Ziua lucra, iar noaptea priveghea. Cu toate că ara cu animale, de multe ori de dimineaţa până seara, în timpul postu­rilor se îndestula numai cu mâncare uscată şi numai o dată în zi, la ceasul al nouălea (ora 3 după-amiază). A renunţat cu desăvârşire la mâncarea de carne şi priveghea multe ore, în fiecare noapte. „Atunci când mergeam la hramurile bisericilor, ne spunea Stareţul, ca să-mi vând lucrul de mână, mă duceam acolo încă de la miezul nopţii. Căutam un loc potrivit pentru a-mi întinde lucrurile spre vânzare şi făceam mii de metanii, iar apoi pravila citită şi Rugăciunea lui Iisus. Când se lumina de ziuă şi începeau să vină ceilalţi vânzători, eu aveam terminate toate îndatoririle mele duhovniceşti şi începeam munca”.

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie  Dascălul rugăciunii minții, traducere și editare de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 29-31)

 

Din seria „Viața părintelui Haralambie Dionisiatul” puteți citi și:

Ocupaţiile din timpul liber – Viața părintelui Haralambie Dionisiatul (10)

De la același autor

Ultimele din categorie