Ucenicii lui Gheron Iosif Isihastul – Stareţa Macrina Vassopoúlou (1)

Maria s-a născut în 1921, din părinţi evlavioşi, în satul Vilaeti din Smirna.

Părintele Efrem, duhovnicul pe care îl avusesem în lume, dobândise în Volos un număr mare de ucenici şi făcea o frumoasă lucrare duhovnicească. Dar, în 1952 a fost clevetit şi astfel a fost nevoit să plece şi să-i lase orfani pe fiii săi duhovniceşti. Printre aceştia se aflau şi vreo cinci-şase tinere care duceau împreună viaţă duhovnicească, ca într-o obşte neoficială, având dorinţa de a se afierosi lui Hristos.

Una dintre aceste tinere era Maria, egumena de mai târziu de la Mănăstirea „Portaria”, care a adormit în ziua de Duminică, 4 iunie 1995.,

Maria s-a născut în 1921 din părinţi evlavioşi, în satul Vilaeti din Smirna. Odată cu strămutarea din Asia Mică a populaţiei greceşti, familia ei a fost nevoită să părăsească pământul părintesc al Ioniei şi să se stabilească în Volos. Dar, pe când avea doar zece ani, s-a mai petrecut o nenorocire în familie: au murit şi cei doi fraţi ai ei şi astfel micuţa Maria împreună cu fratele ei mai mic, Gheorgakis, au rămas cu desăvârşire părăsiţi.

Însă Maria nu era dintre cei care îşi pierd lesne nădejdea. A început să muncească, mai întâi la o fabrică de alimente unde, cu mânuţele ei cele mici, spărgea nuci, pentru a câştiga puţină pâine. Astfel, vieţuind în multe lipsuri, fetiţa orfană de cinci ani a reuşit să-l crească pe frăţiorul ei mai mic. Şi, pe când lucrurile păreau a se fi liniştit puţin, a izbucnit al Doilea Război Mondial şi odată cu el au venit şi anii cei grei ai ocupaţiei germane.

La începutul ocupaţiei, vecinii au dat un oarecare ajutor orfanilor, însă atunci când oamenii au început să moară de foame pe drumuri, nimeni nu a mai purtat grijă de cei doi copii. Rămâ­neau flămânzi zile întregi şi se primejduiau să moară de foame.

Cei doi frăţiori au fost nevoiţi să se despartă, cu nădejdea că cel puţin unul dintre ei va supravieţui. Micul Gheorgakis a plecat la Tesalonic, iar Maria a rămas în Volos, cu desăvârşire singură şi cufundată în întristare din pricina despărţirii lor.

(Arhimandritul Efrem Filotheitul, Starețul meu Iosif Isihastul, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2010, p. 373)

De la același autor

Ultimele din categorie