Biserica de lemn a Mănăstirii Sihăstria Tarcăului, rădăcină a istoriei comunității
Biserica de lemn, cu dimensiunile ei reduse şi simplitatea unei locuinţe obişnuite, a fost una dintre primele forme de „casă a Domnului” care au asigurat unitatea dintre oameni şi legătura cu Dumnezeu. E posibil ca aceasta să fi dăinuit încă de pe vremea primilor creștini de pe teritoriul țării noastre.
Bisericile de lemn erau uşor de construit, după ce materialul era bine ales şi prelucrat în prealabil de meşteri pricepuţi. Ele se disting prin frumuseţea şi armonia construcţiei, asigurate de calităţile naturale ale lemnului şi perfecţiunea tehnicilor, prin echilibrul proporţiilor, prin bogăţia, diversitatea şi discreţia decorului realizat în lemn.
Frumuseţea lemnului şi a tehnicilor specifice de construcţie şi de împodobire folosite dau bisericilor un aspect de monumentalitate şi simplitate naturală. De exemplu, biserica de lemn a Sihăstriei Tarcăului apare în faţa călătorului contemporan ca o formă arhitectonică anacronică, venită din trecute vremuri, ca mărturie a unui mod străvechi de viaţă şi simţire religioasă. Oare câte generaţii de credincioşi şi-au găsit aici liniştea şi împăcarea sufletească?
Izvorul nostru specific este trăirea în şoaptă
Nicăieri nu sunt redate mai frumos, mai profund şi mai tainic simbolurile vechi româneşti, ca pe lemnul bisericilor. Nicăieri lemnul nu a fost mai atent lucrat, mai cu respect şlefuit, ca în cazul acestor vechi lăcaşuri. Ştim că adevăratele renaşteri au însemnat întoarceri la izvoare, iar izvorul nostru specific este trăirea în şoaptă. Între bârnele bătrâne, pe lemnul înnobilat de timp, se regăseşte întreaga istorie a comunităţii.
Într-o biserică de lemn, cel mai impunător ansamblu de icoane este iconostasul (catapeteasma sau tâmpla bisericii). El sintetizează, prin iconografia registrelor de icoane, toată lucrarea mântuirii şi, în acest sens, el nu ascunde și nu acoperă taina Liturghiei care se petrece în Altar, ci dimpotrivă: o dezvăluie şi o tălmăceşte, după cum scria Părintele Pavel Florenski.
Avocații oamenilor la Judecata de Apoi, înfățișati pe catapeteasmă
Vestea întrupării Fiului lui Dumnezeu, prefigurată de registrul prorocilor şi al profeţilor, anunţată Sfintei Fecioare de Arhanghelul Gavriil (Buna Vestire) şi relatată de cei patru Evanghelişti (reprezentaţi pe uşile împărăteşti) este începutul mântuirii, revelată oamenilor de Iisus Hristos în timpul vieții Sale pe pământ (registrul icoanelor ce înfățișează praznicele), împlinită prin jertfa Mântuitorului răstignit, iar la Judecata de Apoi, Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul, ca principali avocaţi și mijlocitori ai oamenilor, se vor ruga înaintea lui Iisus Judecător, împreună cu Apostolii, pentru iertarea păcatelor oamenilor.
Bisericile din lemn se disting prin echilibrul proporţiilor şi armonia formelor, modestia monumentalităţii şi intimitatea interiorului, unitatea de concepţie a ansamblului şi respectarea canoanelor bisericeşti, măsura şi discreţia decorului, dar și farmecul vieţii de odinioară, încărcată de tihnă şi evlavie.
(Sursă de documentare: „Biserici vechi de lemn din ţinutul Neamţ”, autori dr. Elena Florescu, dr. Marina Sabados, Cornel Miftode, Editura C.M. Imago, Piatra Neamţ, 2012)
Schitul Vovidenia, file de istorie (I)
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro