Regret că în timpul de față sănătatea ta este foarte șubredă și, probabil, te face incapabilă să împlinești nevoințele mănăstirești. Dar Sfântul Ioan Scărarul numește și boala isihie, și încă una fericită, chiar dacă este fără voia noastră. Fericită, pentru că puțini sunt acei care își asumă nevoința de bună voie și mai ales pentru că în acest caz s-ar putea amesteca și trufia, judecarea celorlalți, iar în cea impusă de boală n-am avea cu ce să ne mândrim. Ambele feluri de nevoință liniștesc în aceeași măsură trupul, iar ultima se dă uneori și pentru izbăvirea de trufie.

De aceea, încearcă să-ți menții pacea în boală și să mulțumești milostivirii lui Dumnezeu pentru înțelepțirea cea fără de voie. Și, iarăși, în starea de boală încearcă să te ferești mai ales să cârtești. Cuviosul Isaac Sirul scrie: „Dumnezeu poartă toate neputințele omenești, dar pe cel ce cârtește nu-l suferă, ci îl pedepsește”. La fel ferește-te să cârtești împotriva oamenilor pentru neîmplinirea unor oarecare cereri ale tale sau pentru alte pricini. Orice ni se trimite spre răbdare este lăsat de Pronia Dumnezeiască pentru folosul nostru sufletesc, numai dacă nu vom netrebnici acestea prin nesocotința noastră. (Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 61)