Botezul, ca practică, este cea mai veche Taină. Primul botez, simbolic, a fost potopul. Oamenii în acea vreme, ca și în zilele noastre, erau încărcați de păcate și numai o inundație universală, un potop, a putut să spele toate păcatele lumii. A rămas numai Noe cu copiii săi și cu cei pe care i-a luat împreună în corabie și animalele de toate felurile.

Deci, primul potop a spălat păcatele pământului, pentru că păcatele oamenilor – unele mai mari, altele mai mici, altele foarte mari –, se revarsă și asupra pământului, au influență universală asupra vieții de pe glob. În rugăciunile de ploaie se spune că nu plouă, din cauza păcatelor oamenilor. Și de aceea, când se va împlini ceea ce a spus Mântuitorul Hristos, va veni într-o bună zi sfârșitul acestui pământ, care nu va fi prin apă, cum a fost pe vremea lui Noe, ci prin foc.

Deci, primul botez universal a fost potopul. Al doilea botez, mai restrâns, a fost botezul poporului evreiesc când a trecut prin Marea Roșie. Și acest botez a fost curățitor de păcate, căci a curățit pe fiii lui Israel cât au stat în Egipt. Erau poporul lui Dumnezeu, însă aveau și ei păcate și, trecând prin Marea Roșie, au fost curățiți de păcatele lor. Au trecut pe o adevărată cărare prin mijlocul mării; iar valurile stăteau de o parte și de alta, ca și cum erau închegate. Numai când au trecut armatele lui Faraon pe această cale a mării, atunci s-au revărsat valurile și au înecat pe egipteni, care voiau să ucidă pe cei fugiți din Egipt, adică pe acest popor al lui Dumnezeu.

Un botez mai apropiat de creștinism este botezul Sfântului Ioan Botezătorul de la râul Iordanului, care, după cum știți, a fost un botez de pocăință: Și se botezau de către el – de către Sfântul Ioan Botezătorul – în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele. Acest botez era curățitor de păcate. […]

În sfârșit este și botezul Mântuitorului, pe care l-a primit de la Ioan în Iordan. Acesta nu era izbăvitor de păcate, ci era un botez pentru sfințirea naturii și mai ales pentru sfințirea apelor. Iisus nu avea păcate, așa cum El Însuși spune: Cine Mă poate vădi pe Mine de păcat?

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Ne vorbește Părintele Sofian, Ed. Episcopiei Romanului, 1997, pp. 80-81)