Pe acestea să le spunem și noi copiilor noștri, și când trăim, și când suntem pe patul morții, și să-i încredințăm că frica de Dumnezeu este mare bogăție și moștenire statornică, și să ne îngrijim să le lăsăm nu bani care se pierd, ci evlavia care rămâne și nu se cheltuiește. Pentru că atunci când nu există evlavie, și banii care sunt se pierd prin primejdii și prin rușinea cea mai rea, în timp ce când există evlavia și cele care nu există se adaugă.

Dacă tu îl crești bine pe copilul tău, la fel și acesta îl va crește pe fiul său, și acela pe al lui, și ca un lanț neîntrerupt al modului de viață înalt, lucrul va înainta până la sfârșit, primind începutul și rădăcina de la tine și aducând roadele grijii tale urmașilor tăi.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte de aur. Volumul III. Nunta, familia și problemele lor, traducere de Pr. Victor Manolache, Editura Egumenița, Galați, pp. 256-257)