E vremea în care Sfinții ne întorc pelerinajul. De ani buni, din 1947, Sfânta Paraschiva nu a mai ieșit din Iași. Sfinții au fost căutați de oameni. Ca niște bunici ai sfințeniei ce-și primeau nepoții de har în vizită. Și au fost mereu batjocoriți. Și ei și cei care-i vizitau plini de nădejdi. Umiliți și răstigniți în comentarii răutăcioase, Sfinții au continuat să ne fie aproape. În anii lor de experiență – sute de ani – vor fi văzut generații și generații de oameni și vor fi întâmpinat fiecare generație cu caracterele, cu creșterile și descreșterile lor morale.

Acum vin la noi Sfinții! Ca niște iubitori de cei care-i iubesc. Și ca niște iubitori pentru cei care nu-i iubesc! Vin să întărească cea mai sensibilă alcătuire a omului: sufletul său. Pentru care nu există medicamente altele decât acestea, legate de Duhul lui Dumnezeu. Azi au fost pe străzile din București, Iași, Neamț, Botoșani.

Au trecut alte moaște prin Craiova și Constanța ori Tulcea și oriunde s-a îngăduit ieșirea moaștelor în pelerinaj. Un soi de întoarcere a curajului sfințeniei de dragul oamenilor, printre oameni. Cetățenii cei mai de preț ai cetăților din care a izvorât România trec printre cei care au nevoie acum de sărutul lor de încurajare. Nu vom ști toți troparele prin care să-i lăudăm, unii nu le știm viața, alții poate chiar am surâs subțire la pontuțele ori răutățile ce le-au fost aruncate! Acum, iată, vin să plinească voia Domnului!

Pentru cârcotași o simplă întrebare. Ce este mai puternică: o Țară cu sfinți sau una cu nemernici care atentează mereu la valorile morale ale unui popor? La distanță legală, dar lângă noi, Sfinții României vindecă de teamă Țara. Aduc Cerul în ajutorul Pământului. Aproape că am vrut să „strig” prin ecranul laptopului: „Trăiască Ortodoxia!”. Dar Ortodoxia suntem noi, cu toții. Să trăim ca să arătăm puterea Sfinților. E vremea când ne întorc pelerinajul. Și în zare se văd Floriile!