Capodopera lui Tonitza, de la poalele „Athosului românesc”

Maria Burlă

Realizată în tehnica encaustică, pe bază de ceară, pictura lui Tonitza din biserica Mănăstirii Durău impresionează pelerini și cercetători, deopotrivă. Când pășești pragul lăcașului de rugăciune de aici, un sentiment nobil te încearcă. Căldura culorilor, autenticitatea formelor și profunzimea imaginii îți imprimă în suflet întregul Ceahlău, dinainte de a-i fi descoperit frumusețile. E o simbioză perfectă, e o pregătire a sufletului și pentru urcușul duhovnicesc, dar și pentru cel fizic.

Ochii de copil ai sfinților pictaţi de Tonitza au sclipiri la fel ca acelea ale soarelui. Totul pare firesc: ciobanii din scena Nașterii Domnului, soldații romani ce păzesc mormântul lui Iisus, Ceahlăul – „Athosul românesc”, cu Toaca și Panaghia, cu flora și fauna muntelui. Simți mirosul de piatră şi gustul de fân; auzi până și trilurile păsărilor ascunse printre brazi și jnepeni. Rozul, albastrul-cleștar și galbenul din contururile maronii contracarează înnegurările muntelui de afară.

Nicolae Tonitza a izbutit să organizeze registrele picturale conform canoanelor picturii monumentale și reușește, din acest punct de vedere, să realizeze o adevărată capodoperă. Ansamblul pictural realizat la Durău reunește opt scene biblice. În pronaos, deasupra ușii de la intrare, este înfățișată Adormirea Maicii Domnului. Pe peretele din dreapta, putem vedea reprezentată Pogorârea Sfântului Duh. Pe cupola pronaosului a fost pictată Sfânta Treime. Învierea Domnului este înfățișată în naos, în partea stângă, iar în dreapta, slăvita Sa Naștere. Cupola naosului este dominată de chipul lui Iisus Pantocrator. Pe peretele absidei principale este înfățișată Liturghia Cerească, iar pe cupola altarului este zugrăvită Maica Domnului Platytera.

Toată pictura de la Durău respiră autenticitatea locului

Sub îndrumarea maestrului Tonitza, pictorii umanizează foarte mult personajele, conferindu-le și specific popular românesc. Toată pictura de la Durău respiră autenticitatea locului. De exemplu, Naşterea Domnului, înfățișată în absida sudică, se desfăşoară la poalele Ceahlăului, în aer liber, sub cerul înstelat. Păstorii care se închină Pruncului Sfânt și Fecioarei poartă costume specifice muntenilor de pe Valea Bistriţei, cu bundiţă înflorată și cămașă tradițională, peste iţari strânşi pe picior. Prezenţa oilor, cu trăsături blânde, de poveste, cu totul inedită într-o asemenea compoziţie, vine să completeze atmosfera mioritică. Fereastra din adâncimile absidei se aprinde de strălucirile stelei vestitoare. Deasupra, Maica ridică magilor Pruncul.

În absida opusă se află scena Învierii Domnului, cu ostaşii romani adormiţi lângă morminte. Cele două scene biblice, aşa cum sunt redate, sugerează ascendenţa daco-romană a poporului nostru.

„A fost o idee aproape teologică a lui Tonitza, că Dumnezeu nu este intangibil”

În fata scenei Botezului Domnului te oprești surprins de ingeniozitatea reprezentării. Pentru a sugera deșertul, compozitia murală recurge la un simbolism vegetal gradual: jneapănul se umple de țepi precum ai cactusului, frunzele păroase de ochiul-șarpelui, galbene-maronii, prind ace, iar zvelta campanulă își etalează bogăția clopoțeilor și izul tămâios.

„În toată biserica am stilizat flori de pe meleagurile lor”, îi scria Tonitza lui Cezar Petrescu, pe atunci secretar general în Ministerul Cultelor și Artelor (scrisoare datată 23 octombrie 1936).

Hristos Pantocrator, înconjurat de cei patru Evangheliști: Matei, Marcu, Luca și Ioan, te privește cu atenție din boltă, din aureola Sa în chip de soare. Ridicând ochii, surprinzi unicitatea veșmântului Mântuitorului, care se revarsă în falduri bogate.

Potrivit monahiei Parascheva Sandu, biserica Mănăstirii Durău este singura din țară pictată în tehnica encaustică, în care se folosește ceara topită. Aici, toate culorile sunt transparente. Iată și explicația sa: „A fost o idee aproape teologică a lui Tonitza, că Dumnezeu nu este intangibil. Transparența indică apropierea și posibilitatea noastră ca oameni să atingem dumnezeirea, căci aceasta ne este menirea pe pământ – să fim nu doar chip, ci și asemănare a Celui Preaînalt”.

Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, adusă de la vechiul schit Cerebuc

Icoanele din biserica Mănăstirii Durău datează din secolele XIX și XX. Se disting icoana Maicii Domnului, cea a Buneivestiri, precum și icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe ‒ toate trei îmbrăcate în argint, donate în 1835 de Gheorghe și Ioan Prosie, ctitorii lăcașului de rugăciune. Catapeteasma, în întregime originală, din lemn de tei, sculptată și suflată în aur, a fost pictată la Constantinopol, tot în tehnică neobizantină, precum este și pictura din pridvor.

În ansamblul monahal de la Durău se mai păstrează și catapeteasma fostului schit Cerebuc, construit pe Ceahlău pe la începutul secolului al XVIII-lea. Icoanele acesteia, pictate pe scânduri groase de stejar, probabil de zugravi locali, impresionează prin tratarea popular-naivă a temelor biblice, dar și prin sobrietate cromatică. Tot de la vechiul schit Cerebuc a fost adusă icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, aflată astăzi spre închinare în biserica mănăstirii.