Acest cinstit odor îi însoțea adesea pe călugări atunci când plecau în misiuni de colectă. Într-o astfel de misiune în Țara Românească din anul 1709, organizată de ecleziarhul Neofit, a fost realizată racla dreptunghiulară în care au fost așezate sfintele moaște.

Racla (cutia) a fost donată de prima soție a prințului Șerban Cantacuzino (1678-1688), Maria, și fiica sa, Maria Bălăceanu. Decorul floral aurit, cu frunze de acant, pe un fundal argintiu perforat arată influența barocului vest-european care, în Țara Românească, indică în special influența directă a argintului transilvan. Pe capac, figurile înalte hieratice ale celor Trei Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan, îmbrăcați în veșminte brodate în aur, reflectă tradiția locală, însă combinate cu o încercare de a reda un fundal arhitectural în perspectivă. Racla este împodobită cu perle și trebuie să fi avut pietre prețioase în jurul medalioanelor ierarhilor, care nu s-au păstrat.

Îmbrăcămintea metalică a moaștelor, așezată în raclă, are o inscripție care se întinde de jur împrejurul bazei sale și care menționează că lucrarea a fost realizată „pe cheltuiala” doamnei Ecaterina, soția lui Constantin Mavrocordat, „domnul Ungro-Vlahiei”. Căsătoria Ecaterinei, născută Rosetti, cu Constantin Mavrocordat a avut loc în 1732 – și, prin urmare, îmbrăcămintea pentru cinstitul cap a fost realizată la cel puțin 23 de ani după raclă. Stilul decorațiunii florale este similar, probabil la alegerea donatorului sau a meșterului, chiar dacă diferențele de execuție sunt evidente în relieful superior și în fundalul perforat inelar, la care s-au adăugat mici rozete.

Într-un anumită parte a capului Sfântului Grigorie se poate vedea un semn care, conform celor relatate de viața Sfântului, provine de la o cicatrice apărută în urma unei lovituri, deasupra unuia dintre ochi. Acest lucru constituie un indiciu al autenticității moaștelor dumnezeiescului Părinte.