„Oricare ar fi ea, munca nu e grea dacă ești cu Dumnezeu”, afirmă monahul Paisie de la Pângărați. Potrivit cuvioșiei sale, dacă nu ești cu Domnul, o zi la bucătărie sau în altă ascultare este foarte grea. Dumnezeu te lasă uneori singur pentru ca să vii să-L cauți și îți dorești asta, dar din cauza neputințelor, a patimilor, Îl tot părăsești. Și atunci cum să te atragă la El? Îți dă tot felul de supărări, suferințe, ispite. Și ți se pare că nimeni nu te înțelege și nimeni nu te iubește, dar, de fapt, toți te înțeleg și toți te iubesc.

Apoi, când ai ajuns la chilie, îți aduci aminte ce s-a întâmplat peste zi, că sora cutare a spus ceva, că un frate s-a uitat într-un fel anume etc. Și în toate aceste gânduri sunt foarte multe minciuni, închipuiri, lucruri care doar ți se par și care vor să te distragă de la Dumnezeu, să nu te rogi, să nu-ți petreci timpul cu Dumnezeu. Așa cum spunea Părintele Stareț, dacă vrem să ne rugăm, să ne rugăm cu atenție. Unde ne este mintea când ne rugăm? Când ne rugăm cu mintea sau cu gura, obosim. Când ajunge rugăciunea în inimă, nu mai obosești.