Ce fapte bune sporesc credinţa noastră în Dumnezeu? Îndoiala în credinţă este păcat? Cum poate fi alungată îndoiala din inima omului?

Credinţa creşte, sporeşte şi se întăreşte prin ispite, necazuri şi scârbe (I Petru 1, 6-7; Iacob 1, 3). Credinţa se înmulţeşte, sporeşte şi se întăreşte prin rugăciune (Marcu 9, 24; Luca 17, 15). Îndoiala în credinţă este păcat şi ea vine omului din împuţinarea credinţei (Marcu 8, 26; Luca 8, 24- 25; Iacob 1, 6).

Îndoiala se alungă din inima omului prin credinţă, rugăciune şi lăsarea în voia lui Dumnezeu (Matei 26, 38-41). Îndoiala şi împuţinarea de suflet se face uneori prin slobozirea lui Dumnezeu (Filocalia, vol. X, Cuv. 46, Bucureşti, 1981, pag. 240), pentru unele păcate şi mai ales pentru a ne smeri şi a cere mai mult ajutor Lui.

Nădejdea creştină se naşte din credinţă sau din toate faptele bune?

Nădejdea creştină se naşte din credinţă (Gal. 5, 5; Evrei 10, 23; Învăţătura de Credinţă Ortodoxă, Bucureşti, 1952, pag. 223-224), nădejdea se naşte şi din răbdare (Rom. 5, 4).

(Arhimandrit Cleopa Ilie , Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 4, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 39-40)