Suntem între mare şi Mănăstirea Simonos Petra, care stă atârnată de cer deasupra noastră. Este o privelişte greu de uitat.

Poteca coboară pe caldarâm de piatră printre stânci colţuroase şi hăţişuri de jnepeni şi rugi. Alături, pe o prispă de piatră, se află chilia unui sihastru român. O casă românească cu câteva camere, cu cerdac în faţă, cu vie agăţată până sus, şi cu izvoraş de apă, ce curge din munte. Iar sub ea, la o sută de metri în adânc, ţărmul de piatră al Mării Egee. Batem în uşă, vorbim în grai dulce românesc şi aşteptăm. Nu ne răspunde nimeni! Călăuza noastră ne spune că aici s-a nevoit, ca la 40 de ani, un smerit ieromonah român, anume Sava, cu ucenicul său. Nu de mult i-a murit ucenicul şi a rămas bătrânul singur. În ultimul an a plecat la Domnul şi părintele Sava, rămânând chilia părăsită!

Facem o scurtă rugăciune, cântăm Axionul Maicii Domnului şi coborâm poteca în tăcere. O uşoară întristare ne cuprinde inima.

(Protosinghelul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, p. 461)