Mănăstirea este construită din trei turnuri alăturate. Turnul din stânga, situat în partea de sud-vest şi având patru rânduri de balcoane, este ieşit mai mult în afară. Cel din centru, cu şapte rânduri de balcoane, care este cel mai vechi şi constituie o parte din vechea mănăstire (sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea), este mai puţin ieşit, iar cel din dreapta, dinspre răsărit, încă şi mai puţin. Cele două turnuri au fost ridicate mai târziu: cel din sud-vest este construit între 1862-1864, iar cel din est, între 1897-1902. În partea dreaptă a turnului de est se află apeductul care se întinde ca un voal de mireasă. A fost construit în perioada post-bizantină (secolul al XIV-lea) şi se păstrează într-o stare foarte bună.

Intrarea în mănăstire este în colţul de nord-est. Coridorul este cel mai mare şi cel mai impresionant din tot Sfântul Munte. Este pardosit cu piatră şi cu trepte late, pentru a înlesni urcarea catârilor, şi aparţine corpului de nord, ce se păstrează din perioada bizantină. El duce la curtea mică şi pardosită cu plăci de piatră, unde se află Katholikonul, trapeza şi brutăria.

Biserica centrală, închinată Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, construită în stil athonit, este mică și simplă. Ea se află în centrul curţii strâmte. Nu există agheasmatar şi nici turn de apărare, deoarece mănăstirea însăşi este un turn. Clopotniţa se află în colţul de sud-vest al Katholikonului.

Trapeza este la al doilea etaj al corpului din mijloc, iar biblioteca nouă, în corpul de est. Lângă bibliotecă se află schevofilachionul şi iconofilachionul. Aici se păstrează două Sfinte Uşi din perioada 1370-1390, iar dintre icoane, deosebit de importante sunt Icoana Maicii Domnului „Nădejdea celor deznădăjduiţi” (sfârşitul secolului al XV-lea), Icoana Sfintei Ecaterina (a doua jumătate a secolului al XV-lea). Din cauza repetatelor incendii, mănăstirea este lipsită de alte obiecte de valoare.

În incinta mănăstirii se află mai multe paraclise. La primul etaj al turnului estic se află paraclisul Sfintei Maria Magdalena. La etajul al doilea se găseşte paraclisul Sfântului Haralambie. În aripa de mijloc, sub trapeză, se află paraclisul Sfântul Gheorghe. Un alt paraclis, închinat Sfântului Ioan Botezătorul, este situat în cea mai nouă aripă, cea de-a patra, construită în 1996 și terminată în anul 2000, după aprobarea Centrului KEDAK (Salonic). Paraclisul cimitirului este construit în afara zidurilor mănăstirii, pe un mic platou în partea de sud-est, și are hramul Adormirea Maicii Domnului.

La malul mării, în mijlocul văii care coboară de sub stânca mănăstirii, se află arsanaua, iar în stânga ei, mai sus pe coastă, se află Katisma Sfântului Ioan Teologul, care are picturi din 1702. Mai sus de mănăstire, pe coasta muntelui ce închide valea, se află Katisma Sfântului Simon, iar mai jos de ea se află peştera în care s-a nevoit Sfântul Simon.

Mănăstirea mai are șase chilii în Kareia: Chilia „Tuturor Sfinţilor”, ce găzduiește reprezentantul Mănăstirii Simonos Petras în chinotită, Chilia Sfântului Nicolae – Kaproli, Chilia Sfântul Mina, cu icoana făcătoare de minuni a Sfântului, Chilia Sfânta Cruce, Chilia Bunei Vestiri, mai jos de Schitul Sfântul Andrei, aproape de Valea Adin, și Sfântul Gheorghe – Kalatha, din piața centrară din Kareia, fondată în secolul al XIV-lea, ce găzduiește magazinele de la parter.

Mănăstirea are câteva metoace în afara Sfântului Munte: „Înălţarea Domnului” (Atena), Mănăstirea „Bunavestire” (Ormylia, Halkidiki), Mănăstirea „Sfântul Nicodim Aghioritul”  Goumenissa, „Sfântul Haralambie” (Tesalonic), Sfinţii Artemie şi Antipa (Sifnos) şi „Maica Domnului din Trygis”(insula Lemnos).

De asemenea, mănăstirea are câteva metoace în Franţa: Mănăstirea „Schimbării la Faţă” din Terrasson, Mănăstirea „Sfântul Antonie cel Mare” din Vercors, Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” de la Solan şi Schitul „Sfânta Maria Egipteanca” de pe insula Porquerolles.

(Foto) Mănăstirea Simonos Petra din Muntele Athos