Așa se explică de ce atât în trecut, cât și astăzi, Sfintele ei moaște au fost, și sunt, atât de căutate. Astfel înțelegem peregrinarea lor la multe dintre popoarele ortodoxe.

Amintim, succint, că după descoperirea Sfintelor ei moaște în chip minunat, ele au fost strămutate de către țarul Ioan Asan al II-lea (1218-1241) din Epivat în capitala Târnovo, fiind depuse în Catedrala cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Potrivit unor cercetători, această primă strămutare a avut loc în ziua de 14 octombrie, de unde și tradiția de pomenire a ei în această zi.

După aproape 160 de ani, în urma căderii sub turci a Imperiului vlaho-bulgar, la rugămintea domniței sârbe Milița-Eufimia, văduva cneazului Lazăr, „împodobită cu toate virtuțile pustnicești și mai mult cu înțelepciunea”, sultanul va dărui Serbiei moaștele Sfintei Parascheva, care vor fi așezate, mai întâi, în biserica palatului din Krușevaț, ulterior la Belgrad, unde au rămas aproape 123 de ani, în cinstea ei fiind ridicată actuala biserică „Sfânta Parascheva”.

În 1521, după ce Serbia devine pașalâc turcesc, iar biserica ce adăpostea Sfintele ei moaște a fost transformată în geamie, moaștele Sfintei Parascheva, alături de alte podoabe deosebit de prețioase – moaștele țarinei Teofana și o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului – au fost mutate la Constantinopol.

Aici, la insistențele patriarhilor ecumenici Teolipt și Ieremia, în schimbul multor daruri oferite sultanului, acesta le dăruiește Patriarhiei, ele fiind așezate, rând pe rând, în bisericile Sfânta Maria Panmakaristos, Vlaherne, Sfântul Dimitrie Xiloportas și Sfântul Gheorghe din cartierul Fanar.

De la această biserică, în urma achitării de către Vasile Lupu, în 1640, a datoriilor Patriarhiei Ecumenice față de Înalta Poartă, în semn de recunoștință și apreciindu-i și evlavia, Patriarhul Partenie I i-a oferit în dar moaștele Sfintei Parascheva, ele fiind însoțite de o scrisoare semnată de Patriarhul ecumenic împreună cu membrii Sinodului Patriarhal. În respectiva scrisoare, între altele, se spune că ele au fost date „pentru sfințirea și binecuvântarea acelui loc al Bogdaniei... și pentru lauda și mulțumita și slava binefăcătorului...”.

Despre prezența Sfintelor moaște la Iași și procesiunea cu ele dau mărturie cronicile vremii, cronicarii străini și ziarele timpului. Dintre acestea aș aminti de mărturia călătorului turc Evlia Celebi (1611-1684?), care afirmă că „într-o veche biserică dintr-un târg din Rumelia s-ar fi descoperit într-un sarcofag de marmură sicriul unei fete cu numele Kiralesa (Parascheva) al cărei trup era neputrezit, că sprâncenele, ochii, obrajii, nasul, urechile și chiar șuvițele de păr ar fi la locul lor”.

Același autor se mai referă și la obținerea sfintelor moaște de către domnitorul Vasile Lupu, modul în care ele transportate în Moldova, precum și despre „sarcofagul” (racla) Sfintei Parascheva din biserica Sfinții Trei Ierarhi. Potrivit călătorului menționat, acesta era „împodobit cu marmură având deasupra rubine, diamante, topaze, pietre de Ceylon, alte pietre scumpe, după care a fost învelit în întregime cu atlas colorat în roșu și lucrat în fire de aur. Sicriul a devenit atât de frumos și strălucitor, încât orbea ochii celui care îl privea”.