Cugetarea la moarte și deșertăciunea lumii a lui Amfilohie, Episcop de Iconium

1. Dar poate vei spune că „M-am amestecat în chip viclean în toate patimile, și ce voi face îngreunat de așa de mare povară a fărădelegilor mele?” Pocăiește-te, frate, și sârguiește în cele duhovnicești și vei primi iarăși starea ta de mai înainte. „Dar mă tem, fiindcă am pătat și întinat sfântul Botez și m-am spurcat și nu este mie nădejde de mântuire”. Eu voi da socoteală pentru păcatele tale de mai înainte, numai pocăiește-te, oricine ai fi, măcar de-ai fi și lepădat de Dumnezeu, mag, ucigaș și tâlhar. Eu mă pun chezaș, eu mă pun mijlocitor, măcar deși sunt nevrednic, numai încetează din lucrarea răutății și asumă-ți o petrecere iubitoare de Dumnezeu și cu privire la cele ce le-ai făcut mai înainte, nici întristare să nu-ți fie ție, nici grijă. Căci chiar dacă noi arhiereii suntem și noi păcătoși, am auzit de la Mântuitorul „Dacă veți ierta păcatele unora, iertate vor fi”. Și „Câte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și ceruri”. Pocăiește-te numai și arată îndreptare și îți garantez/ chezășuiesc ție mântuirea. Mai mult decât aceasta Dumnezeu nu cere.

2. Fugi de la a mânca nesățios și a te îmbăta de vin întru care este desfrânare și asumă-ți înfrânarea, rugăciunea, lacrimile, mărturisirea și l-ai ucis prin aceasta pe furul diavol prin pocăința ta. „Aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt”, sabie ascuțită pentru diavol, piatră de moară la gâtul lui, înecându-l pe el în marea cea înțelegătoare, înfricoșate uragane pentru balaur. Frânghie cerească este pocăința prin care începătorul răutății dă înapoi, înfricoșată mreajă și năvod în care se încurcă și se îneacă. Căci multe meșteșugiri meșterește și uneltește, dar în pocăință nu are ce să facă. Acest cui Dumnezeu l-a înfipt în inima lui. Și mult se ostenește, dar a-l smulge pe acesta nu poate. Când, așadar, vei fugi de păcat prin pocăință, nu te îngrijora pentru că iarăși vrăjmașul nu va înceta să te tulbure, ci fii gata să-i stai împotrivă prin zdrobirea inimii, prin post, prin rea pătimire.

3. Dar poate vei spune că „Sunt slab și nenorocit și să postesc nu pot”. Așadar, fugi de sațiu, fugi de multa săturare, încetează din somnul nesătul, din multele întâlniri cu oamenii. Nu te înălța asupra cuiva, taie fierea și oțetul, ocara, vorbele rușinoase și clevetirea aproapelui, ațintirea ochilor la frumusețe străină pentru că unele ca acestea le-a urât Dumnezeu și acestea îți sunt ție de ajuns spre mântuire. Sârguiește-te la Biserică precum fulgerul, slăvindu-l pe stăpânul tău, mulțumindu-I și mărturisindu-te Lui. Ocupă-te fără trândăvie cu citirea și psalmodia și cu rugăciunea. Intră în brațele lui Dumnezeu. Căci ușile Bisericii sunt ca brațele lui Dumnezeu și Tatălui. În Biserică Însuși Dumnezeu locuiește. Această Biserică nu scoate afară deloc pe nimeni, ci pe toți îi primește, pe toți îi îmbrățișează, fiindcă dorește să-i câștige pe toți.

(Teognost, Tezaurul, în curs de editare la Editura Doxologia)