Culoarea castităţii

Cuvinte duhovnicești

Culoarea castităţii

Istoria creştinătăţii cunoaşte perioade întregi când, la creştinii tineri, crescuţi în credinţă şi în evlavie, curăţia a înflorit şi pe chipul lor, şi în inima lor.

Patima trupească născută în om se vădeşte aproape la fiecare încă de la o vârstă fragedă. E cunoscut că până şi copiii simt câteodată înclinaţii trupeşti. Să nu mai vorbim însă de vârsta tinereţii, în care ele se manifestă cu multă aprindere. Cum vor fi ţinute în frâu aceste instincte nestăvilite, fără credinţă în Dumnezeu, fără frică de Dumnezeu, fără nădejdea în ajutorul dumnezeiesc, fără dragostea de Dumnezeu? Istoria creştinătăţii cunoaşte perioade întregi când, la creştinii tineri, crescuţi în credinţă şi în evlavie, curăţia a înflorit şi pe chipul lor, şi în inima lor. Şi cât era de plăcut atunci să vezi frumoase chipuri de tineri împlinitori ai curăţiei, şi fecioare care nu se sluţeau cu vopsea artificială, cum îşi mânjesc feţele şi ochii astăzi tinerele femei moderne, ci se înfrumuseţau cu fireasca şi fermecătoarea culoare a castităţii!

(Arhim. Serafim Alexiev, Tâlcuire la rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Editura Sofia, pp.48-49)