Să avem iubire, blândețe, pace. Astfel îl ajutăm pe semenul nostru, atunci când este stăpânit de rău. Exemplul strălucește tainic, nu numai când celălalt este prezent, ci și când lipsește. Să ne luptăm să răspândim buna noastră dispoziție. Chiar și atunci când spunem cuvinte despre viața celuilalt, pe care n-o încuviințăm, el își dă seama și ne îndepărtăm astfel de dânsul. În vreme ce, dacă suntem milostivi și îl iertăm, îl influențăm chiar dacă nu ne vede.

Să nu ne luăm la ceartă cu cei hulitori, potrivnici lui Dumnezeu, prigonitori. Răzvrătirea face rău. Să urâm cuvintele și răutatea lor, însă pe omul care le-a rostit să nu-l urâm, nici să nu ne răzvrătim împotriva lui. Să ne rugăm pentru el. Creștinul are dragoste și noblețe, și se poartă cu măsură.

Precum un ascet care, fără să-l vadă cineva, folosește întreaga lume, căci valul rugăciunii sale îi înrâurește pe ceilalți, împărtășește lumii Duhul Sfânt, tot astfel și voi să vă răspândiți iubirea, fără să așteptați răsplată, cu iubire, răbdare, zâmbet…

(Ne vorbește părintele Porfirie – Viața și cuvintele, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumenița, 2003, pp. 308-309)