Cu post îmi bucur nădejdea mea în Tine, Domnul meu

Am adus postul în inima mea, astfel încât cu ajutorul lui inima mea să poată înăbuşi toate patimile şi egoismul lumesc. Am adus postul în inima mea, aşa încât cereasca pace să poată dăinui în chip negrăit în inima mea, atunci când Duhul Tău furtunos o întâlneşte.

Cu post îmi bucur nădejdea mea în Tine, Domnul meu, Care ai să vii din nou. Postul îmi grăbeşte pregătirile pentru venirea Ta, singura aşteptare a zilelor şi nopţilor mele. Postul îmi subţiază trupul, astfel încât ceea ce rămâne să poată străluci mai uşor cu duhul.

În timp ce Te aştept, nu doresc nici să mă hrănesc cu sânge, nici să jertfesc viaţa vreunei creaturi, astfel încât animalele să poată simţi bucuria aşteptării mele.

Dar cu adevărat, înfrânarea de la mâncare nu mă va mântui. Chiar dacă ar fi să mă hrănesc doar cu nisipul din lac, Tu n-ai veni la mine, dacă postul n-ar pătrunde mai adânc în sufletul meu.

Am venit să cunosc prin rugăciunea mea faptul că postul trupesc este mai mult un simbol al postului adevărat, foarte bun pentru cel ce abia a început să nădăjduiască în Tine, şi totuşi foarte dificil pentru cineva care pur şi simplu îl practică. De aceea, am adus postul în sufletul meu spre a-l curăţi de multele sale necurăţii şi spre a-l pregăti doar pentru Tine ca pe o fecioară.

Şi am adus postul în mintea mea spre a alunga dintr-însa toate reveriile legate de problemele lumeşti şi spre a dărâma toate castelele de nisip nălucite de acele reverii. Am adus postul în mintea mea spre a putea zăgăzui lumea şi spre a o pregăti să primească Înţelepciunea Ta. Şi am adus postul în inima mea, astfel încât cu ajutorul lui inima mea să poată înăbuşi toate patimile şi egoismul lumesc. Am adus postul în inima mea, aşa încât cereasca pace să poată dăinui în chip negrăit în inima mea, atunci când Duhul Tău furtunos o întâlneşte.

(Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Rugăciuni pe malul lacului, Editura Anestis, 2006, pp. 85-86)

De la același autor

Ultimele din categorie