Prin mărturisirea păcatelor se vindecă rănile sufletești

Cineva, amăgindu-se, grăiește: „Astăzi să-mi fac plăcerea mea, iar mâine mă voi pocăi”. Dar cine știe de va ajunge sau nu ziua de mâine? Că, fără de veste, vine moartea și-l pierde pe el.

Mărturisiți-vă păcatele voastre, pentru că prin mărturisire se vindecă rănile cele sufletești, precum și vătămarea trupească, arătându-se la doctor, se tămăduiește, iar cea tăinuită boală mare face, iar mai pe urmă aduce moarte. Asemenea și păcatele cele tăinuite omoară și trupul și sufletul și bucurie fac diavolului. Mare și bun lucru este mărturisirea păcatelor, pe cât tăinuirea lor este bucurie satanei. Cineva, amăgindu-se, grăiește: „Astăzi să-mi fac plăcerea mea, iar mâine mă voi pocăi”. Dar cine știe de va ajunge sau nu ziua de mâine? Că, fără de veste, vine moartea și-l pierde pe el.

Iar dacă este cineva cărturar, apoi diavolul îi bagă lui în cap un gând, zicându-i: „Tu îți știi și singur gândurile tale și ceea ce zice Scriptura știi, precum și ceea ce Sfinții Părinți au poruncit; deci tămăduiește-te și singur, fără duhovnic”. Nu asculta gândurile acelea și nu zăbovi a-ți tămădui, mărturisindu-ți, păcatele tale, ca să fii iertat și în veacul de acum și în cel viitor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunaveștire, p. 120)

De la același autor

Ultimele din categorie