Ca să nu vă îndoiți de adevărul Judecății viitoare și pentru ca oamenii să nu devină mai răi, nesocotind acest adevăr, de aceea Dumnezeu și în viața de acum pe mulți oameni răi îi pedepsește și pe mulți oameni buni îi răsplătește. Faptul că nu-i răsplătește pe toți cei buni ne încredințează de învățătura despre Judecata viitoare. Iar faptul că pe unii oameni răi nu-i pedepsește înainte de Judecata viitoare îi trezește pe cei care s-au afundat în somnul nepăsării și al trândăviei. Astfel, pedepsindu-i pe cei răi, îi face pe mulți alții să se ferească de păcat, de teamă ca nu cumva să pățească și ei la fel; dar și nerăsplătindu-i pe mulți oameni buni, îi face să se gândească că vor fi răsplătiți într-o altă vreme.

De aceea nici pe Cain Dumnezeu nu l-a pedepsit cu moartea imediat după uciderea fratelui său, ci l-a lăsat să cutreiere pământul suspinând și tremurând, astfel încât toți cei ce au venit după el, văzând urmările faptelor lui, să ia pildă și să se cumințească.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 176)