Ordinea practică a celor zece porunci

Cuvinte duhovnicești

Ordinea practică a celor zece porunci

    • Ordinea practică a celor zece porunci
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Cu înțelepciunea Sa cea cerească, Hristos a fost pe deplin practic între oameni. El adapta această înțelepciune la împrejurare, ca plasturele la rană.

Știi cele zece porunci ale lui Dumnezeu. Știi ordinea lor, cum vin la rând una după alta. Și această ordine îți este dragă. Pe tablele lui Moise erau înscrise aceste porunci în ordine, patru pe o tablă și șase pe cealaltă. Primele patru rânduiesc legătura omului cu Dumnezeu, iar celelalte șase rânduiesc legătura omului cu omul. Pe vechile noastre iconostase vei vedea totdeauna așa: patru porunci pe o tablă, șase pe cealaltă.

Dintr-o dată te-ai tulburat! Citind Evanghelia, ai descoperit că Domnul Hristos a înfățișat aceste porunci într-o altă ordine decât în cea pe care ai învățat-o din școala primară: și anume, când a venit la El un tânăr bogat și L-a întrebat ce să facă pentru a dobândi viața veșnică, Domnul i-a dat răspuns: să nu curvești, să nu ucizi, să nu furi, să nu dai mărturie mincinoasă, să cinstești pe tatăl și pe mama ta (Luca 18, 20). Acum tu te uimești și te întrebi: „De ce n-a spus Hristos poruncile în vechea ordine, ci le-a răsturnat?”.

O, frate dragă, nepovestită este înțelepciunea lui Dumnezeu! Cu înțelepciunea Sa cea cerească, Hristos a fost pe deplin practic între oameni. El adapta această înțelepciune la împrejurare, ca plasturele la rană. Nu uita: El vorbește unui om tânăr, ba pe deasupra și bogat.

Și care păcat se lipește mai mult de tinerețe și de bogăție dacă nu curvia? Ca polipul de un copac gros! Văzând adânc și fără greș în trecutul tânărului, Domnul vrea să-i aducă aminte nu numai de poruncile lui Dumnezeu, ci și de păcatul tinereții lui de bogat.

Dacă înaintea Domnului ar fi stat un ucigaș și L-ar fi întrebat de poruncile lui Dumnezeu, cred că El ar fi spus întâi: să nu ucizi!

Dacă înaintea Domnului ar fi stat un hoț, cred că El ar fi spus întâi: să nu furi!

Dacă înaintea Domnului ar fi stat un martor mincinos, cred că El ar fi spus întâi: să nu dai mărturie mincinoasă!

Dacă înaintea Domnului ar fi ieșit un necinstitor de părinți, cred că El ar fi spus întâi: să cinstești pe tatăl și pe mama ta!

Deci, nu e îngăduit nici pentru o clipă să credem că Domnul a spus poruncile la întâmplare sau chiar că a uitat ordinea lor. El le-a și dat, cum să le fi uitat! El a înscris cu degetul pe tablele de piatră, în întunericul Sinaiului, în zgomotul tunetelor și strălucirea fulgerelor, cele zece porunci și le-a dat slugii Sale Moise – dar atunci când S-a pogorât ca Doctor între oameni, a adaptat doctoria la boală.

Pace ție și binecuvântare de la Hristos!

(Episcopul Nicolae VelimiroviciRăspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, volumul 1, Editura Sophia, București, 2002, pp. 249-251)