Pe ce cale să meargă cei ce Îl iubesc pe Dumnezeu?

Tot cel ce a câștigat răbdare și-a câștigat nădejde și cu toate faptele bune este împodobit. Și unul ca acesta cu multă îndrăzneală strigă către Dumnezeu, zicând: „Așteptând, am așteptat pe Domnul și S-a plecat spre mine” (Psalmul 39, 1). Deci, pe o cale ca aceasta să mergem, pe care merg toți cei ce au iubit pe Dumnezeu. Călătoria acestei căi a vieții este cu necazuri, însă odihnă fericită este. Călătoriile căii acesteia sunt acestea: pocăința, privegherea, rugăciunea, smerita înțelepciune.

Cel ce a câștigat răbdarea se atinge de toate faptele bune, că se bucură în necazuri și în primejdii este iscusit; întru năpastă se veselește, la ascultare este gata, în dragoste deplin, în vorbire de rău slăbește, la ocări se smerește, la liniște viteaz, la cântări neleneș, în postire gata, întru rugăciuni silitor, prin răbdare, la ascultare vesel, la nevoie sprijin tare, la răspunsuri negrabnic, în viață osârdnic, la umblări frumos, bun în adunarea fraților, la răspunsuri plăcut, la privegheri gata și osârdnic către străini, cunoscător al celor neputincioși, la întâlniri întâmpinător, treaz la înțelegeri și la tot lucrul deștept. Că tot cela ce a câștigat răbdare și-a câștigat nădejde și cu toate faptele bune este împodobit unul ca acela. Și unul ca acesta cu multă îndrăzneală strigă către Dumnezeu, zicând: „Așteptând, am așteptat pe Domnul și S-a plecat spre mine” (Psalmul 39, 1).

Deci, pe o cale ca aceasta să mergem, pe care merg toți cei ce au iubit pe Dumnezeu. Călătoria acestei căi a vieții este cu necazuri, însă odihnă fericită este. Călătoriile căii acesteia sunt acestea: pocăința, privegherea, rugăciunea, smerita înțelepciune, sărăcia duhovnicească, neîngrijirea peste măsură a trupului, îngrijirea sufletului, culcarea pe jos, tăcerea, mâncarea uscată, foamea, setea, golătatea, milostenia, lacrimile, plângerea, suspinarea, năpasta, osteneala mâinilor, primejdiile, uneltirile celor răi, a fi clevetit și a răbda, a fi urât și rău a pătimi, a răsplăti cu bine pentru rău, a ierta greșelile celor ce-ți greșesc, a pune sufletul său pentru prieteni, iar, cea mai desăvârșită, a-și vărsa sângele său pentru Domnul. (Sfântul Efrem Sirul)

(Proloagele, volumul I, Editura Bunavestire, pp. 513-514)

De la același autor

Ultimele din categorie