Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este mângâierea mea tare, care nu mă părăseşte nicicând; este plină de bunătate, de sfinţenie, milostivire, compasiune – ceea ce eu nu am şi este în ea cu prisosinţă. În mine nu este curăţie, sfinţenie, bunătate sinceră şi milostivire; în ea însă toate acestea sunt cu prisosinţă şi prin rugăciunile şi prin mijlocirea sa, ea poate să ceară orice de la Fiul şi Dumnezeul Său. De aceea mă rog ei: Maica Domnului, oceanul iubirii tale de oameni, izvorul cel nesecat al bunătăţii şi mărinimiei, revarsă-le şi asupra mea, blestematul; fereşte-mă de toată greşeala, dându-mi înţelepciune, păstrându-mi neîntinat sufletul şi trupul – fie, fie!

(Sfântul Ioan de Kronștadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, 2002, p. 104)