Pentru a avea o imagine despre acest mare Har al Maicii Domnului, trebuie să ne aducem aminte întotdeauna cuvintele pe care le-a rostit părintele Ioan din Kronstadt despre ea. Într-una din predicile sale, el spunea că, dacă s-ar uni îndrăzneala în rugăciunile înălțate de toți îngerii și sfinții pentru noi păcătoșii spre tronul dumnezeiesc, luate împreună, n-ar întrece îndrăzneala pe care o are Una Singură, Preacurata Născătoare de Dumnezeu.

Îngerii și sfinții sunt o reflectare a slavei dumnezeiești pe care aceștia o manifestă într-o măsură sau alta, și numai Maicii Domnului Singure îi este caracteristică toată slava dumnezeiască. Nu degeaba Sfânta Biserică o numește pe ea Împărăteasa Cerului.

Ea salvează de la pieire oameni care au pierdut orice speranță de îndreptare, orice nădejde de mântuire. Iată de ce ea este denumită de Biserică – nădejdea celor fără de nădejde. Ea îi face curați și sfinți pe cei desfrânați, cuprinși cu totul de patimile trupești, căzuți în întregime sub puterea diavolului. Ea poate salva chiar și pe cei care s-au lepădat de credința în Hristos, care au lăsat pe Dumnezeu, Biserica Lui cea Sfântă, toate Tainele acesteia și se află cu totul cuprinși în brațele diavolești.

(Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, București, 2007, pp. 178-179)