Dacă nu avem mintea adunată în timpul studiului duhovnicesc, nu ne folosim nicidecum, ci doar pierdem timpul şi ne obosim fără rost, pentru că nimic nu vom putea ţine minte. Atunci ne asemănăm tipografului care, rătăcind cu mintea aiurea, uită să pună cerneală în tiparniţă făcând ca maşinile să lucreze în gol, netipărind nimic.

Cei care îşi au mintea adunată când citesc, dar se mulţumesc numai cu cititul, fără să pună în practică nimic din cele citite pentru sporirea duhovnicească, se aseamănă cu acei agricultori care se îngreuiază să pună mâna pe plug şi stând la umbră, citesc mereu cărţi despre agricultură şi învaţă multe lucruri teoretice, dar rămân nelucrători şi nefericiţi.

Femeile se odihnesc şi ele mult în lectură şi s-ar putea folosi duhovniceşte mai mult decât bărbaţii, deoarece le lipseşte raţiunea multă şi au mai multă credinţă, dar, din păcate, puţine sunt acelea care se folosesc şi sporesc, pentru că pe cele mai multe, atunci când se cercetează pe ele însele, le apucă boceala şi fac cercetări microbiologice duhovniceşti, fără să înceapă să-şi taie mai întâi patimile cele groase şi apoi pe cele mici, care şi singure dispar încet-încet, cu harul lui Dumnezeu.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Epistole, Editura Evanghelismos, pp. 148-149)