Vă supărați pe unii prieteni ai dumneavoastră care privesc cu nepăsare studierea credinței în școli. Aveți dreptate. Mânia dumneavoastră e o mânie dreaptă. O astfel de mânie are valoare înaintea lui Dumnezeu – dar nu e de folos să vă mulțumiți cu mânia, nici doar să încercați să convingeți. Trebuie să vă și rugați lui Dumnezeu pentru cei ce din nepricepere se răzvrătesc împotriva învățării legii lui Dumnezeu în școli, ca Dumnezeu să le deschidă ochii și să-și dea seama că își taie craca de sub picioare, căci cu adevărat întreaga educație a tineretului creștin se sprijină pe zidul cel neclintit al învățăturii lui Hristos.

La noi, ea s-a sprijinit astfel de-a lungul întregului mileniu al istoriei noastre creștine, așa trebuie să se sprijine și azi, și mâine, și în veacul veacului. Această educație nu ne-a făcut de rușine în trecut, nu o va face nici în viitor. Ea ne-a dat oameni de prima mână, care sunt podoaba istoriei noastre așa cum stelele sunt podoaba bolții cerești. Și este uriaș numărul acestor bărbați și femei – al stelelor pe bolta istoriei poporului nostru. Dar ce alt scop are educația decât acela de a da oameni, oameni adevărați? Învățătura despre educație, atât la noi cât și la toate popoarele creștine, trebuie neapărat să corespundă cu învățătura lui Hristos. Dacă educația e separată de învățătura lui Hristos nu se pierde învățătura lui Hristos, ci se pierde educația și se pierd oamenii adevărați.

(Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 2, Editura Sophia, Bucureşti, 2003,  pp. 48-49)