Avva Evagrie Ponticul

Pofta mâncării a născut neascultare

În ce anume constă esența păcatului: în ruptura relației de încredere dintre Persoana lui Dumnezeu și persoana omului ca urmare a acelei neauziri a Cuvântului lui Dumnezeu.

Criza omului „de la Adam și Eva” încoace

Atât în încălcarea arbitrară a tra­diției Părinților, care are în vedere o dietă rațională și ordonată, cât și în îmbuibarea destrăbălată, omul se rupe de Dumnezeu și de aproapele său, fie din mândrie și vanitate, fie prin zgârcenie, griji materiale etc.

Gândurile – mijlocul prin care suntem ispitiți de demoni

Ține de noi să ne lăsăm stârniți de aceste „gânduri” spre patimi sau nu.

Ispitirile au un rol extrem de pozitiv

Ispitirilor le revine, așadar, în fond un rol extrem de pozitiv. Nu numai pentru că ne impulsionează să căutăm ajutor la Dumnezeu, iar aceasta e un lucru pozitiv, ci și pentru că ne dau lămuriri despre noi înșine.

Prin grijile pentru viitor desconsiderăm purtarea de grijă a lui Dumnezeu

În loc să ne facem griji de viitor, aflat exclusiv în mâna lui Dumnezeu, mult mai bine ar fi să ne facem griji de prezent, mai exact de păcatele proprii care apasă tocmai acest viitor deschis încă.

Să nu te laşi înşelat de saţul pântecelui

Omul îşi umple fără să bănuiască stomacul, dar atât de mult se lasă înşelat de această „întărire” a trupului, că își uită Dumnezeul!

Cele trei puteri ale sufletului

Toate patimile nu sunt altceva decât expresia unei fundamentale „îndrăgostiri de sine” („philautia”) a creaturii, care perverteşte iubirea de Dum­nezeu într-o iubire exclusivă de sine.

Prin trei maladii principale intră toate celelalte patimi

„Nu e cu putinţă să cadă în mâinile demonului desfrânării cel ce n-a căzut sub cel al lăcomiei pânte­celui; nu e cu putinţă să i se tulbure irascibilitatea celui ce nu luptă pentru mâncăruri, bani sau slavă.”

Lăcomia pântecelui este legată de toate celelalte patimi

În felul în care o flacără mistuie pădurea, tot aşa flămânzirea stinge nălucirile ruşinoase.

„Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”

Nu felurite soiuri de roade îi hrănesc pe oameni, ci cuvântul Tău îi ţine în viaţă pe aceia care cred în Tine.

Pagini