Avva Evagrie Ponticul

Postirea să-ţi fie cât îţi stă în putere înaintea Dom­nului

Concret această stă­pânire de sine se exprimă prin reţinerea de sine de la tot ceea ce ne-ar putea smulge această stăpânire, cum sunt şi poftele stomacului. Mijlocul folosit în acest scop este în general limitarea nevoilor, măsura în toate.

Postul și consumul de lichide

„Dieta mai uscată, şi nu neregulată, înjugată cu iubirea îl duce degrabă pe monah la limanul nepătimirii.”

Mâncărurile scumpe desfată gâtlejul, dar hrănesc viermele neadormit al desfrânării

Obsesia cu mâncăruri ieşite din comun şi luxoase nu e decât o travestire a desfrânării şi, de multe ori, antica­mera ei.

Senzaţia de „gol” din timpul postului

Acest gol nu poate fi umplut cu mâncare sau cu alte lucruri naturale, pentru că în fiinţa lui e nemărginit. E acel spaţiu nemărginit care nu poate fi umplut decât de Cel Nemărginit.

Postirea, acţionează exact invers decât plăcerea ghiftuielii

Postirea „în faţa Domnului” vindecă în acest fel nu numai relaţia noastră perturbată cu Dumnezeu şi cu sinea noastră proprie, ci şi relaţia noastră cu aproapele.

Sensul mai adânc al mâncatului în comun cu fraţii

Postul e cea mai bună metodă de combatere a mândriei.

Ospitalitatea – o formă a iubirii lui Hristos, prin grija față de aproapele

Oaspetele depindea literalmente de ospitalitatea gazdei care la fiecare vizită se afla în situaţia de a-şi împărţi cu fiecare oaspete până şi ultima bucătură de pâine.

Pasul mic şi aproape neobservat de la măsura lui „ajunge” la lipsa de măsură a lui „mai vreau”

În mâncat există un punct în care simţim în mod spontan că am mâncat „destul", chiar şi la o masă foarte moderată.

Munca are un dublu scop

Lipsa activităţii duce la lâncezeală şi plictis.

Postitul să fie o faptă la libera noastră alegere

Postirea are drept scop întărirea voinţei noastre slabe şi egoiste, a acelei puteri a sufletului cu care avem putinţa să răspundem ca fii liberi chemării lui Dumnezeu.

Pagini