conștiința

Credința nefățarnică înseamnă lepădare de propria minte

Credința nefățarnică înseamnă lepădare de propria minte. Aceasta trebuie golită și înfățișată credinței ca o scândură curată, pentru ca aceasta să se poată însemna în minte așa cum este, fără amestecul unor rostiri si socotințe străine.

Îndreptățirea de sine este rădăcina răului

Trebuie să gândim smerit despre noi înșine și cu smerenia să îmbinăm orice lucrare a noastră, iar smerenia falsă, expusă în justificarea nedorinței și a lenei față de nevoință, să o alungăm cât mai departe.

Botezul Înaintemergătorului – chipul pocăinței în toți vecii

Pentru ca nu cumva omenirea, îngreuiată cum era de păcat, să nu poată recunoaște pe Mântuitorul Care a venit la ea, l-a trimis pe Înaintemergătorul Ioan, pe îngerul Lui, ca să gătească în pustie calea dinaintea Lui și să propovăduiască botezul pocăinței, spre iertarea păcatelor.

Foloasele desei mărturisiri

Cel care des se mărturiseşte, când îşi va aduce aminte cum că după puţin are să se mărturisească, deşi (poate) va fi avut scop ca să păcătuiască, se opreşte, socotind ruşinea ce are să ia când se va mărturisi şi mustrarea ce va să audă de la duhovnic.

Nu slujba bisericii e lungă, ci lenea

Orice credincios trebuie să știe că el nu este simplu spectator la o slujbă dumnezeiască, că el nu este un simplu asistent la slujba dumnezeiască, ci este un slujitor.

Ce înseamnă rugăciunea „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”?

Din mărirea câtă i se cuvine lui Dumnezeu, noi îi oferim din partea noastră câtă putem, dar cu conștiința că lui Dumnezeu i se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – despre chemarea pentru viaţa monahală

Unii vin la mănăstire că văd slujbe frumoase, sau la îndemnul unor rude, sau din sărăcie în familie, sau că sunt puţin bolnavi, sau că nu se înţeleg în casă, sau ca să se pocăiască de păcatele tinereţii, sau ca să ajungă preoţi, sau din alte pricini. Însă cel mai bine este când vine omul chemat de Dumnezeu, prin glasul stăruitor al conştiinţei şi cu binecuvântarea duhovnicului său. Aceasta este cea mai frumoasă chemare de Sus la viaţa îngerească!

„Mâine mă voi schimba...”

Făgăduința „mâine mă voi schimba” astupă gura conștiinței. Astfel se scurge „mâine” după „mâine”, iar conștiința obosește să repete întruna același lucru și, în cele din urmă, tace. Începe să apară gândul: „Se poate și așa”.

Cum putem să ne rugăm pentru toată lumea ca și cum ne-am ruga pentru noi înșine?

Mi s-a dat să înțeleg această poruncă în chipul unui arbore, cosmic, uriaș, a cărui rădăcină este Adam. Eu nu sunt decât o mică frunză pe un ram al acestui arbore. Însă arborele nu-mi este străin: este temeiul meu. Îi aparțin. A te ruga pentru lumea întreagă este a te ruga pentru acest arbore în întregul său, cu toate miliardele sale de frunze.

Spovedania aduce vindecarea sufletului

Ceea ce este spitalul pentru boala trupească, acelaşi lucru este Taina Spovedaniei pentru boala sufletească. Boala trupească este o lipsă a sănătăţii. Păcatul, boala sufletească, este o lipsă a sfinţeniei, căci sfânt este tot cel ce are nădejdea mântuirii.

Pagini