domnitor

Arhimandritul Neonil Buzilă salvează tezaurul Mănăstirii Secu de invazia turcilor

În anul 1821, când Mănăstirea Secu era incendiată de turci şi tezaurul zidit într-o tainiţă, părintele Neonil, luând poruncă de la stareţ, s-a furişat noaptea sub ziduri împreună cu pustnicul Zosima, a spart peretele şi a ascuns tezaurul cu toate sfintele vase în pădure, salvându-le astfel de foc şi de profanare.

Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana din Mănăstirea Bistrița Neamț

După cum citim în cronica lui Grigore Ureche, domnitorul, fiind trădat, s-a ascuns în Mănăstirea Bistrița, a plâns o noapte în genunchi la Sfânta Ana, împreună cu părinții călugări, şi a făcut făgăduință în fața icoanei că, de va scăpa cu viață, va înnoi mănăstirea, și iată că minunea s-a făcut.

Mănăstirea Bistriţa – Vâlcea

Așezată în apropierea satului Bistrița din comuna Costești – Vâlcea, pe valea pitorească a râului cu același nume, Mănăstirea Bistriţa este, de peste cinci veacuri, sălaș pentru moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul.

Katholikonul Mănăstirii Dohiariu

Închinat Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Katholikonul Mănăstirii Dohiariu este construit între anii 1567-1568 pe locul unuia mai vechi din secolul al XI-lea.

Katholikonul Mănăstirii Zografu

Katholikonul închinat Sfântului Gheorghe a fost zidit în 1801 pe locul celui vechi, zidit din daniile Sfântului Voievod Ştefan cel Mare.

Turnul de la Protaton

Acest turn este inclus in clădirea Sfintei Comunităţi. Faza iniţială a construcţiei turnului (perioada bizantină) se distinge uşor la baza lui.

Antim Ivireanul sau străinul care ne-a învăţat limba română

Una dintre cele mai importante rugăciuni ale dumnezeieştii Liturghii, rugăciunea anaforalei, mărturiseşte despre Dumnezeu astfel: „căci Tu eşti Dumnezeu necuprins de gând şi de cuvânt”. Şi, totuşi, noi ne folosim de cuvinte pentru a comunica cu Dumnezeu. Aceste cuvinte, deşi neputincioase, exprimă ceea ce trăim în interiorul nostru. Rostim, prin ele, dorul de Dumnezeu.

(Video) Cum au primit cununa muceniciei Sfinții Martiri Brâncoveni?

În 1992, Sfântul Sinod al Bisericii noastre l-a canonizat pe marele Voievod Constantin Brâncoveanu. Acesta, împreună cu cei patru fii şi cu rudenia sa, Ianache, au zi de prăznuire la 16 august. Numele copiilor sunt Constantin, Ștefan, Radu și Matei. Constantin Brâncoveanu a fost un mărturisitor al credinţei ortodoxe, un susţinător al culturii şi al artei româneşti. După aproape 25 de ani de domnie, în Săptămâna Patimilor din 1714, a fost trădat de boieri. Acuzat pe nedrept că unelteşte împotriva turcilor, Constantin Vodă cu fiii şi ginerii săi au fost duși la Înalta Poartă. La Constantinopol, turcii le cereau toate averile pe care le bănuiau foarte mari, deși nu găsiseră decât puține. Creştinul voievod şi fiul său cel mare au fost chinuiţi vreme de patru luni prin amarnice munci, precum: întinderea pe roată, legarea capului cu un cerc de fier, arderea cu fierul înroşit, înţeparea mâinilor şi a picioarelor… La sfârşit, turcii au dat de ales: trecerea la mahomedanism sau moarte. Toți au rămas neclintiţi în credinţa lor până pe 15 august, când domnitorul împlinea 60 de ani. Atunci, de Adormirea Maicii Domnului, au fost scoși din temniţă și duși spre moarte. Legați în lanțuri, au fost purtați pe străzile oraşului numai în cămăşi, desculţi, cu capetele descoperite. La locul de tăiere aşteptau poporul, sultanul Ahmed al III-lea, vizirul său şi ambasadorii marilor puteri europene. Constantin Brâncoveanu, îngenuncheat, și-a îmbărbătat continuu fiii. Așa a văzut cum au căzut capetele vistiernicului Ianache Văcărescu și ale fiilor Constantin, Ștefan, Radu. Copilul Mateiaş, care avea numai 12 ani, s-a înspăimântat și a dorit să renunțe la credință. Dar tatăl său i-a amintit că mai bine mori de o mie de ori, decât să lepezi credința. Atunci copilul s-a întărit şi, întinzându-şi liniştit gâtul pe tăietor, a zis călăului: „Vreau să mor creştin. Loveşte!”. Trupurile mucenicilor au fost aruncate în mare, de unde au fost culese de creştini milostivi. Aceștia le-au îngropat în taină în insula Halchi, în biserica Mănăstirii Maicii Domnului. În același timp, doamna Marica a fost surghiunită cu fetele sale şi cu ginerii pentru mai mulţi ani. În 1720, ea a reuşit să aducă în ţară sfintele moaşte ale domnitorului. Le-a înmormântat în biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, de unde veghează până astăzi.

Mănăstirea Durău

Mănăstirea Durău este așezată la poalele versantului nord-vestic al Ceahlăului. Numele provine de la pârâul Durău sau Duruit, pârâu care coboară din munte și îmbrățișează poiana în mijlocul căreia se înalță mănăstirea.

Testamentul Mitropolitului Anastasie Crimca (de la 1610)

„Mărturisim cu această scrisoare a noastră că dacă se va întâmpla cu moartea noastră, în oricare timpuri, vreo nevoie sfintei mănăstiri, pe oricine va alege Dumnezeu să fie stăpânul Ţării Moldovei, dacă s-ar atinge careva dintre domnitori, ctitori, boieri sau din neamul nostru, să închine Sfântului Munte sau Ierusalimului sau să schimbe pe călugării Ţării Moldovei sau să pună egumeni dintr-o mănăstire străină; să aveţi, cum am spus mai sus, sfânta mănăstire în toate în pace şi netulburată în veci.”

Pagini