Dumnezeu

„Colacul de salvare” al copiilor

Va trebui să cerem de la Dumnezeu, cu multă credinţă, milă pentru aceşti copii ce nu-şi asumă răspunderea pentru necredinţa lor. A noastră este doar responsabilitatea de a ne smeri şi a ne părea rău sincer, pentru ca apoi Dumnezeu să-i ajute într-un anume fel. Le va arunca El un „colac de salvare”. 

Adevărata grijă pentru copii e aducerea lor în faţa Domnului

Ca să înţelegem pe deplin că orice lucru şi orice persoană în viaţa noastră este un dar de la Dumnezeu, avem nevoie să le punem înaintea lui Dumnezeu pe deplin, aşa cum spune Sfântul Efrem Sirul: „Căci numai punerea înainte cea desăvârşită o cere de la noi Dumnezeu şi El ne va da putere şi biruinţă.” Este valabil acest lucru şi în ceea ce priveşte copiii.

De ce nu mă iubeşte cel pe care îl iubesc eu?

Dacă pretinzi cuiva să te iubească pentru că tu îl iubeşti, e un abuz, iar omul se apără cum poate. Iubirea nu se pretinde, ci se dăru­ieşte. Iubirea înseamnă, când te simţi atras de cineva, când îţi place cineva, să-L priveşti pe Dumnezeu prin acea icoană. Fiecare om este o icoană. Ce frumos se vede Dumnezeu prin tine!

Sfântul Ioan, Episcopul cel Minunat, prin rugăciune se făcea nevăzut oamenilor

Fratele Ştefan Juncu, păscând oile Mănăstirii Sihăstria prin pădure, deodată a observat un lucru minunat. Câinii s-au oprit din lătrat, iar oile s-au strâns în jurul unui bătrân pustnic necunoscut. Era cuviosul episcop Ioan. Apoi fratele l-a auzit pe sihastru vorbind: „Oare ce am greşit eu astăzi lui Dumnezeu, de m-a arătat oamenilor!”.

Omul – creator și proprietar al păcatului

De drept, omul nu e al lui însuși, nici al altui om, ci al lui Dumnezeu. Pe de altă parte, păcatul, al cărui autor este, îl reclamă pentru el și i se ține de urmă, ca proprietate de drept – balast de accident – care poate duce pe om până la starea să se lepede de Dumnezeu și să-I stea împotrivă, ca un creator al unei teribile noutăți – păcatul – fără să bage de seamă că printr-asta se întoarce, cu ispravă cu tot, sub amara tiranie a neantului.

Pacea pe pământ e condiționată de mărirea care se dă sau se refuză lui Dumnezeu

Precum nu se află vrajbă în Dumnezeu, așa să nu se afle nici între cei ce-L au pe El ca temelie a vieții. Starea de pace, cu toată făptura e o minune așa de mare, încât uimește lumea și o silește să recunoască într-aceasta fapta lui Dumnezeu.

Păcatul este înfrângerea morală a sufletului de către un gând rău

Păcatele se înregistrează în codul genetic al fiecăruia. Înrădăcinarea obiceiului păcătuirii duce întocmirea sufletească și trupească a omului până la neputința de a se mai împotrivi, sau chiar până la a nu vrea să se mai împotrivească.

Prospeţimea căsătoriei se păstrează îngrijind-o zilnic

Ai putea crede că o căsnicie este alcătuită din cei doi soţi şi sentimentele lor de iubire, ataşament, prietenie. În timp vei descoperi că o căsnicie este o identitate aparte, are nevoile ei, dincolo de nevoile celor doi puse la un loc. Multe aspecte se dezvoltă prin punerea în comun din partea soţilor (fel de a fi, obiceiuri dinaintea căsătoriei, valori, preferinţe), la care se adaugă elementul de armonizare, în momentul în care vin în contact unele cu altele.

Cum putem ține legătura cu Dumnezeu?

Legătura a fost de la început între Dumnezeu și om, s-a rupt această legătură și, atunci, religia înseamnă reluarea legăturii cu Dumnezeu prin rugăciune.

Cum a hotărât părintele Adrian Făgețeanu să-și închine viața lui Dumnezeu

„Când simţi că Lui Îi datorezi existenţa, nu numai prezentul, ci şi viitorul, atunci încerci să te interesezi: cine e El? Şi dacă spune chiar Evanghelistul cel mai iubit de Dumnezeu că Dumnezeu e Iubire, nu? La Iubire trebuie să răspunzi cu iubire.”

Pagini