Dumnezeu
 

Nici să nu forțăm limitele noastre duhovnicești, dar nici să nu cădem în delăsarea sufletească

Nevoinţa trebuie să se facă cu dreaptă socoteală, după măsura puterii fiecăruia. Deci, nici lăsându-ne în voia ispitelor care ne șoptesc să facem mai mult decât ne țin puterile duhovnicești, ca să ne mândrim sau să deznăjduim, dar nici „lăsându-ne pe tânjală”, neîmplinind cele pe care le-am putea lucra pentru mântuire.

Cum îi pregătim pe copii să-L cunoască pe Dumnezeu?

A părinţilor, mai mult decât a oricui altcuiva, este îndatorirea de a-i învăţa pe copii această formă specială de comunicare numită „închinare”. Simbolurile se cer explicate, iar explicaţiile cer dăruire. Limbajul noastru religios, felul în care ne comunicăm credinţa, prin tot ceea ce spunem şi înfăptuim, necesită o reflecţie atentă.

Suferința lumii se vindecă prin venirea în lume a lui Hristos

Chinul conştiinţei noastre şi suferinţa lumii nu se vindecă dacă Dumnezeu nu este cunoscut, mărturisit şi trăit de toţi oamenii de pretutindeni, ca iubire, ca Tată din veci al Fiului iubirii Sale, fără să fie contemplat împreună cu Fiul Său Cel veşnic. Cum să simt dragostea Lui, îmbrăţişarea Lui, altfel decât în braţele Iubirii Lui – „braţele părinteşti”, Fiul şi Duhul Sfânt?

Dincolo de moarte, Viața – Ierodiaconul Cristofor Sihastrul și duhovnicul Sfintei Teodora de la Sihla

„În vara aceasta, de ziua Sfântului Ilie, după ce am slujit Sfânta Liturghie la Sihla, mă întorceam la bordeiul meu din pădure. Pe cale, fiind obosit, am adormit puţin într-o poiană. Deodată, însă, o mână nevăzută m-a întors cu capul în locul unde îmi erau picioarele. Socoteam că este o nălucire diavolească. M-am închinat şi am adormit din nou. Apoi, iarăşi, aceeaşi mână m-a deşteptat. În clipa aceea am văzut la înălţimea brazilor un călugăr foarte cuvios.” 

În fiecare clipă Îl supărăm pe Dumnezeu ‒ gândul de la care începe smerenia

Să ai întotdeauna pe Dumnezeu înaintea ochilor şi, orice vrei să faci, să ai mărturie din Sfânta Scriptură şi de la Sfinţii Părinţi. Să păzim cu scumpătate învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi poruncile date nouă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi, cu darul Lui, nădăjduim că ne vom mântui şi în veşnica odihnă ne vom sălăşlui.

Pentru noi, Dumnezeu preschimbă moartea în dar

„Ai încredere în Mine. Și nu deznădăjdui. Eu voi fi mereu lângă tine, împreună cu tine. Și îți vestesc de pe acum că voi pregăti slăvita ta întoarcere la locul de dinaintea căderii tale. Îți făgăduiesc ție și vei vedea.”

„Dacă eşti adevărat, Doamne, trezeşte-mă şi pe mine!”

„Mustră-mă, Părinte, cu blândeţe, că sunt slab, dar dă-mi Tu strigătul celui care se mistuie, şi dă-mi puterea căinţei, dar arată-mi-Te! Fă ca viaţa mea să fie adevărată, dacă eşti Dumnezeul adevărului!”

Să nu lăsăm gândurile să ne copleșească, ci să luăm viața așa cum vine

Sunt unii care, dacă le dai puţină atenţie, dacă le spui un cuvânt bun, zboară. Dar dacă nu le dai aten­ţie, se mâhnesc mult, apucă extremele, care sunt ale diavolului. Văd, de pildă, o mişcare şi spun: „Da! Aşa este!”. Iar apoi sfârşesc prin a fi siguri că aşa este cum cred ei. Sau văd pe un altul serios şi cred că are ceva cu ei, în vreme ce acela poate fi serios pentru că îl preocupă ceva.

Orice clipă a vieţii noastre este un prilej de rugăciune

Dumnezeu aude şi gândul şi cu­vântul omului, dar aude de multe ori şi dorinţe pe care omul nici nu ştie să le formuleze în cuvinte.

Mitropolitul Iosif Naniescu – sfătuire de taină, în vis, cu Mitropolitul Veniamin Costachi

După ce a fost ales părinte şi păstor al Moldovei, mitropolitul Iosif Naniescu a plecat cu trenul din Bucureşti spre Iaşi, pentru instalare. În vagon a adormit puţin şi a visat pe marele mitropolit Veniamin Costachi, care, apropiindu-se, îi dădea sfaturi să termine catedrala din Iaşi începută de el. Acelaşi vis l-a avut în noaptea aceea şi duhovnicul Mitropoliei din Iaşi, arhimandritul Ierotei Maximescu.

Pagini