iubirea lui Dumnezeu

Viața noastră înflorește, atunci când o ancorăm în Dumnezeu

Unde şi când lipseşte credinţa în Dumnezeu, toate se clatină; unde şi când puterea credinţei în Dumnezeu lucrează prin virtutea iubirii, acolo toate cresc, înfloresc şi rodesc.

Dacă nu spunem „Slavă Ţie, Dumnezeule!” în bucurii, cum vom spune în mâhniri?

Când cineva este nerecunoscător, nu cunoaşte dragostea lui Dumnezeu. Nerecunoştinţa este un mare păcat.

Ce e mai bine să spun în rugăciunea mea?

Ajunge să mă rog neîncetat, fără să mă neliniştesc pentru ce o să spun în rugăciune. Ajunge rugăciunea lui Iisus. Nu trebuie să-L informez pe Dumnezeu despre nevoile mele, de vreme ce El le cunoaşte incomparabil mai bine decât mine şi Se îngrijeşte de împlinirea lor, pentru că mă iubeşte.

Apropie-te de Dumnezeu cu amintirea iubirii!

Sunt oameni care se apropie de Dumnezeu nu prin amintirea morţii, ci prin amintirea iubirii Lui, şi îşi întorc sufletul spre cele de Sus, rugându-L pe Dumnezeu (aici, Bătrânul şi-a ridicat mâinile şi privirea) să le dăruiască iubirea Lui, ca şi ei să ajungă să poată iubi. Şi, astfel, se află pe drumul mântuirii.

Cheamă-L pe Dumnezeu în necazul tău și nu te lenevi!

Tu te-ai lenevit; căci, când M-ai căutat, ai văzut cum M-am arătat ție!

Răspunsurile Sfântului Serafim – nu întotdeauna cele așteptate, mereu cele adevărate

Nu putea să înţeleagă cum de stareţul descurajează de la viaţa monahală o persoană matură şi râvnitoare, pe când, din contră, îndeamnă într-acolo o persoană tânără, care nu-şi doreşte aşa ceva.

Să aducem neîncetat laudă Domnului!

Cu dragoste am cugetat zi de zi la cuvântul Tău! Învrednicește-mă să strig împreună cu Drepții și această slavoslovie: laudă Celui ce m-a miluit, slavă Celui ce m-a iertat!

Convorbire

O! Doamne-al meu, pe unde ai zăbovit? De mult Te chem, dar nu m-ai auzit.

Iubirea lui Dumnezeu iartă tot răul și răsplătește însutit tot binele

Nimic nu se pierde din toate câte au fost dăruite lui Dumnezeu, căci Domnul le dă înapoi însutit. 
Cu cât sporeşte iubirea lui Hristos, cu atât slăbesc patimile.  

Pagini