lăcomie

Ieroschimonahul Paisie Olaru – Mare este darul tăcerii!

Prin tăcere scăpăm de osândă, de clevetire, de vorbă deşartă şi învăţăm a ne ruga. Părinţii noştri vorbeau „şapte vorbe pe zi”, cum se spune, dar cu inima şi cu buzele se rugau neîncetat. Dacă vom pune înaintea noastră păcatele noastre, ceasul morţii şi ziua judecăţii, încet-încet dobândim darul tăcerii şi al rugăciunii. Să ne rugăm lui Dumnezeu cu cuvintele psalmistului David: Pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele (Psalm 140,3).

Ieroschimonahul Paisie Olaru – Să nu slăbim în credinţă

Astăzi este mare ceartă între cele două surori ale lui Lazăr, Marta şi Maria, care şi-a ales partea cea bună. În mănăstiri, ca peste tot, Marta asupreşte pe Maria şi n-o lasă să se roage mai mult, iar Maria plânge nemângâiată! Dacă vom pune întâi biserica şi lauda lui Dumnezeu, adică pe Maria, şi apoi ascultarea şi lucrul mâinilor, adică pe Marta, atunci toate mănăstirile şi bisericile noastre ar înflori, şi diavolul ar fi izgonit dintre oameni. 

Cauza nerodirii Cuvântului lui Dumnezeu

Cauza nerodirii Cuvântului lui Dumnezeu în masa poporului de astăzi este arătată de Mântuitorul în Evanghelie, că oamenii ori sunt cale bătută, unde nu se poate prinde Cuvântul lui Dumnezeu, ori au inimile împietrite și Cuvântul Domnului numai puțin se oprește și se usucă.

Iubirea, antidot al patimilor

Dacă sădim dragostea în inimile noastre vom deveni sfinți. Da, fiindcă toți sfinții prin iubire s-au făcut plăcuți lui Dumnezeu.

Sfântul Eufrosin bucătarul și alte meserii ale sfinților

Dacă un bucătar a ajuns să fie „casnic” și „prieten” al lui Dumnezeu, atunci înseamnă că multe meserii pot ajuta pe oameni să devină sfinți, că indiferent de pregătirea profesională, de proveniența socială, omul poate urca la Cer.

Cele trei feluri de gânduri, după cum le-a împărțit Evagrie Ponticul

Chiar dacă ne vin în minte gânduri străine de rugăciune, pentru că mai ales la rugăciune se arată patimile pe care le purtăm în noi, asta nu înseamnă că gândurile străine de rugăciune sunt totdeauna gânduri pătimașe.

Zece pași spre fericire – lecții de viață

Fericit cel ce, luminându-și ochii inimii, Îl vede în sine întotdeauna pe Domnul ca în oglindă, că va primi ușurare de patimi și de gândurile viclene.

Pasul mic și aproape neobservat de la măsura lui „ajunge” la lipsa de măsură a lui „mai vreau”

În mâncat există un punct în care simțim în mod spontan că am mâncat „destul”, chiar și la o masă foarte moderată.

Frigiderul plin, unul dintre idolii societății de azi

Mama frământa și cocea în propriul cuptor. Bunica noastră striga: „Copii, veniți să mâncați!”. Punea pe masă pâinea de orz, făcea semnul crucii, o tăia ca pe anaforă și spunea: „Fiți atenți, copiii mei, să nu cadă pe jos nicio firimitură; fiecare firimitură este Hristos...”. Și mâncau sărmanii copii pâinea de orz cu ceapă și măsline și erau foarte sănătoși, cu obrajii ca macii. N-o spun eu, o spun cei care cercetează lucrurile; cât mănâncă acum un copil, mâncau înainte cinci.

Să ne ferim de patimi, ca să sporim duhovniceşte

„Să ştiţi, fiii mei, că zavistia, pizmuirea, lăcomia, vicleşugul, mânia, pomenirea de rău şi trufia, acestea nu ştiu să cinstească pe cea plăcută lui Dumnezeu sporire duhovnicească. Patimile acestea rămân ca nişte săgeţi înfipte întru acelaşi blestem al neascultării strămoşeşti.”

Pagini