lăcomie

„Milostenia care îmbogățește” – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Duminica a XXVI-a după Rusalii

Eternizarea bogăţiei face ca perspectiva vieţii Dincolo să se inverseze. Nu bogăţia în sine este rea, ci inversarea de perspectivă pe care o produce aceasta. În loc ca bogăţia să te deschidă spre veşnicie, ea te închide în infernul grijilor şi al egoismului, dacă este folosită rău. În cazul în care aceste bogăţii există, datorită hărniciei tale şi implicit a vrerii lui Dumnezeu, prin buna lor chivernisire te pot îmbogăţi, spune Mântuitorul (cf. Luca 12, 21).

„Lăcomia strică omenia”

Dacă cei robiți de aceste patimi se întorc la pocăință, sunt primiți și iertați, căci Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu.

Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi? (Luca 12.16-21)

Și în Evanghelia acesta, Domnul Hristos ne reamintește că moartea nu e dușmanul nostru ori al vieților noastre. Nicidecum. Ci noi, noi suntem dușmanii propriei noaste învieri. Noi transformăm totul într-un talcioc penibil.

Cu Domnul la masă

Tu, Domnul marelui praznic al vieții, ne dai povaţă: Cine nu ospătează singur, ci necontenit împreună cu Tine, Transfigurează orice îmbucătură în adevărata viaţă!

Te faci mucenic, mărturisind credinţa cea bună

Cel ce este iubitor de arginți și iubitor de dulceți, și își închide îndurările sale față de fratele său și nu miluiește pe aproapele său, acela s-a lepădat de Iisus și idolilor slujește, că se închină făpturii mai mult decât Făcătorului, iar iubirea de arginți este rădăcina tuturor răutăților.

Cei trei „S” care ne consumă energia în fiecare zi

Postul şi regimul cumpătat intră în cura de însănătoşire a tuturor bolilor şi sunt tot mai recomandate şi celor sănătoşi.

Cauza nerodirii Cuvântului lui Dumnezeu

Cauza nerodirii Cuvântului lui Dumnezeu în masa poporului de astăzi este arătată de Mântuitorul în Evanghelie, că oamenii ori sunt cale bătută, unde nu se poate prinde Cuvântul lui Dumnezeu, ori au inimile împietrite şi Cuvântul Domnului numai puţin se opreşte şi se usucă.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – Mare este darul tăcerii!

Prin tăcere scăpăm de osândă, de clevetire, de vorbă deşartă şi învăţăm a ne ruga. Părinţii noştri vorbeau „şapte vorbe pe zi”, cum se spune, dar cu inima şi cu buzele se rugau neîncetat. Dacă vom pune înaintea noastră păcatele noastre, ceasul morţii şi ziua judecăţii, încet-încet dobândim darul tăcerii şi al rugăciunii. Să ne rugăm lui Dumnezeu cu cuvintele psalmistului David: Pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele (Psalm 140,3).

Ieroschimonahul Paisie Olaru – Să nu slăbim în credinţă

Astăzi este mare ceartă între cele două surori ale lui Lazăr, Marta şi Maria, care şi-a ales partea cea bună. În mănăstiri, ca peste tot, Marta asupreşte pe Maria şi n-o lasă să se roage mai mult, iar Maria plânge nemângâiată! Dacă vom pune întâi biserica şi lauda lui Dumnezeu, adică pe Maria, şi apoi ascultarea şi lucrul mâinilor, adică pe Marta, atunci toate mănăstirile şi bisericile noastre ar înflori, şi diavolul ar fi izgonit dintre oameni. 

Când mănânci cu recunoștință, orice mâncare e ca bucuria pe pâine!

Atunci când eram mic, mergeam în pădure şi mâncam numai o bucată de covrig, şi nu mai voiam nimic altceva. Cele mai bune mâncăruri nu-mi puteau înlocui acea mulţumire duhovnicească pe care o simţeam. Dar făceam aceasta cu bucurie.

Pagini