lepădare de sine

Cârtim sau ne smerim în fața crucii pe care o avem de purtat?

Viaţa noastră – viaţa tuturor oamenilor – este amar, întristare şi pătimire, şi toate aceste amaruri, întristări şi pătimiri ale vieţii noastre lumeşti, sociale şi familiale, alcătuiesc crucea noastră.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Păcatul ne prinde în capcana plăcerii

Păcatul presupune întotdeauna o plăcere aparentă, apare ca un trandafir care ascunde mulţi ghimpi. 

Să posteşti ca să-L experiezi pe Hristos – iubirea infinită a lui Dumnezeu

Prin post, noi intrăm în experierea infinitei lepădări de Sine a lui Hristos, a micşorării Lui  şi, prin aceasta, conştientizăm deîndată boala de care avem cel mai mult nevoie să fim izbăviţi: complicitatea cu noi înşine. Noi suntem stăpâniţi de eul nostru.

Omul milostiv îmbracă haina lui Hristos

Omul milostiv se poate dezbrăca de orice mândrie, de orice pretenţie, de orice interes, de orice laudă şi chiar de orice merite. Acela se poate dezbrăca de hainele lui, pentru a le da celui mai dezbrăcat ca el. Se poate lipsi de pâinea lui, spre a-i potoli foamea semenului său mai flămând ca el. Se poate lipsi de dreptul său, în folosul altuia mai lipsit ca el.

Să ne aruncăm pe noi înşine în noianul îndurărilor lui Dumnezeu

„Cel ce se leapădă de Mine şi nu primeşte graiurile Mele, Eu nu îl judec pe el, ci are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am grăit, acela îl va judeca în ziua cea de apoi” (Ioan 12, 48).

Protosinghelul Vichentie Mălău – stareţul nevoitor, mereu senin și milostiv

De vedea vreun părinte sau frate trist şi abătut, îndată îl întreba cu blândeţe: „De ce eşti supărat, mata, frate? Ai nevoie de ceva?”. Apoi lăsa slujba, chema pe frate la chilia lui şi îi dădea un cuvânt de mângâiere, o carte bună, bani pentru haine, ceva de mâncare sau din darurile aduse de la biserică, apoi îl libera cu pace. Însă vin nu dădea nimănui la chilie, ca să nu-l ducă în ispită.

Mama – izvor nesecat de dragoste

Viața mamei este compusă din osteneli și neliniști, dureri și jertfe, urcuș și Golgota, pe care de bună voie le primește, fără murmur. Și nu numai că le primește, ci le consideră mai prejos decât bucuria pe care o simte pentru faptul că și ea dăruiește cursului vieții oameni tineri, pe care se străduiește și se nevoiește să-i predea societății personalități integre.

„Urcuşul duhovnicesc nu poate fi înfăptuit decât sub îndrumarea unui duhovnic iscusit” – Arhimandritul Iachint Unciuleac

Omul în viaţă poate învăţa orice singur, dar tainele sufletului şi ducerea războiului nevăzut nu pot fi înfăptuite decât sub povăţuirea unui duhovnic înţelept.

Rugăciune cu lacrimi, și iarăși rugăciune, pentru Pătimirile Domnului – Ieroschimonahul Onufrie Frunză

Odată, au venit în Postul Mare nişte credincioşi la sfinţia sa. Părintele le-a vorbit câteva cuvinte duhovniceşti. Apoi, începând să le vorbească despre Patimile Mântuitorului, au pornit a curge din ochii săi lacrimi ca două mici pârâiaşe, neputându-le opri. Toţi cei aflaţi în chilie erau atunci cu lacrimi în ochi.

Nevindecat rămâne doar cel care respinge singur tămăduirea şi mântuirea

Aşa de îmbelşugat s-a revărsat asupra noastră mila lui Dumnezeu, încât chiar şi păcatul cel mai greu, repetat de o mie de ori, poate fi şters prin pocăinţa omului. Pocăinţa înseamnă credinţă, pocăinţa înseamnă recunoaştere a răscumpărării şi a Răscumpărătorului! 

Pagini