lepădare de sine

De ce Sfânta Cruce marchează jumătatea Postului Mare?

Din puterea Crucii, luăm putere pentru a continua efortul nostru de curăţire şi pocăinţă. Crucea ne dă puterea de a respinge, prin înfrânare, patimile trupeşti, pentru a ajunge la Înviere.

(Video) Ce înseamnă, de fapt, „lepădarea de sine”? Explicații la Evanghelia Duminicii a 3-a din Post (a Sfintei Cruci)

„Explicații la Evanghelia Duminicii” este un proiect doxologia.ro prin care, alături de Părintele Cezar Hârlăoanu, aducem în atenția dumneavoastră scurte indicaţii de natură etimologică, istorică sau exegetică referitoare la textele evanghelice citite în Bisericile noastre pe parcursul întregului an bisericesc.

A te lepăda de sine nu înseamnă a-ți nega personalitatea

Dumnezeu nu vrea în niciun caz să fie urmat de oameni lipsiți de personalitate, de oameni lipsiți de identitate. Dimpotrivă, vrea ca cei care-L urmează să aibă personalitate, să aibă identitatea lor, să aibă demnitatea lor, să știe ce fac, să fie responsabili pentru ceea ce fac.

Cât de periculoasă este delăsarea?

Delăsarea este asemenea unei spărturi mici într-un stăvilar (baraj). De îndată ce s-a ivit doar o astfel de spărtură mică, stăvilarul nu va mai rezista; apa îl va lua negreșit.

Episcopul Teofan Zăvorâtul – sfântul care a îndrumat mii de oameni în viaţa lor duhovnicească

Cum să-ţi trăieşti viaţa creştineşte; cum să nu cazi în deznădejde în mijlocul mlaştinii ispitelor, necazurilor, slăbiciunilor şi sub povara deprinderilor păcătoase; cum să-ţi doreşti mântuirea şi să începi lucrarea desăvârşi­rii morale; cum să duci, pas cu pas, lupta pe ca­lea aceasta şi să pătrunzi din ce în ce mai mult în adăpostul mântuitor al Bisericii – despre astfel de lucruri vorbesc cărţile Episcopului Teofan.

Când sunt slab, atunci sunt tare – în căutarea libertății lăuntrice

Sfinţii Părinţi invitau la a vedea fără să judeci, la a îndrăzni o privire senină fără să moralizezi. Ei acceptau să-şi cerceteze în chip conştient stările lăuntrice, pentru a le cunoaşte dinăuntru, în scopul de a se elibera mai bine de ele. Ei s-au îmbogăţit astfel de o cunoaştere profundă a angrenajului sufletesc, dobândind discernământul.

Purtăm crucea care mântuiește sau trăim împotrivindu-ne?

Zi de zi, să-și ia omul crucea sa – crucea răbdării necazurilor, a punerii de sine pe ultimul loc, a îndurării amărăciunilor și a bolilor, a acceptării tăcute a ocărilor, a ascul­tării depline și fără rezerve, neîntârziate, de bună­voie, bucuroase, neînfricate, statornice.

Sfântul Chiriac de la Bisericani, unul dintre cei mai mari sihaştri din Carpaţi

Sfântul Chiriac de la Bisericani i-a ajuns cu nevoinţa pe marii sihaştri din pustiul Egiptului şi în special pe Cuviosul Onufrie, a cărui petrecere s-a ostenit s-o urmeze. Trupul său gol a fost împodobit de Dumnezeu cu peri de sus până jos şi umbrit de darul Duhului Sfânt, încât nici frigul, nici foamea, nici diavolii nu-l vătămau.

Cârtim sau ne smerim în fața crucii pe care o avem de purtat?

Viaţa noastră – viaţa tuturor oamenilor – este amar, întristare şi pătimire, şi toate aceste amaruri, întristări şi pătimiri ale vieţii noastre lumeşti, sociale şi familiale, alcătuiesc crucea noastră.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Păcatul ne prinde în capcana plăcerii

Păcatul presupune întotdeauna o plăcere aparentă, apare ca un trandafir care ascunde mulţi ghimpi. 

Pagini