lepădare de sine

Ce e mai scump ca viața?

Cât de cumplit trebuie să fie a te chinui pe vecie! Iar în viața veșnică duc credința, dreptatea, pocăința, virtutea, lepădarea de sine, omorârea patimilor.

Mai există astăzi închinare la idoli?

Cel ce se iubeşte pe sine mai mult decât pe Dumnezeu este un închinător la idoli. La fel este şi cel ce se îngrijeşte de mâncare, de bani, de haine, de avere, mai mult decât de suflet.

Purtăm crucea care mântuiește sau trăim împotrivindu-ne?

Zi de zi, să-şi ia omul crucea sa – crucea răbdării necazurilor, a punerii de sine pe ultimul loc, a îndurării amărăciunilor şi a bolilor, a acceptării tăcute a ocărilor, a ascul­tării depline şi fără rezerve, neîntârziate, de bună­voie, bucuroase, neînfricate, statornice.

Vindecarea inimii. O lecţie din filmul „Arctic”

Nu am nici o dovadă, nu am găsit nicăieri pe internet vreun argument că regizorul Joe Penna, care este şi principalul autor al scenariului, ar fi intenţionat să facă un film creştin. Mai mult. În peliculă nu apare nici un fel de simbol creştin. Astfel, interpretarea pe care o veţi putea citi e posibil să vi se pară pură speculaţie. Sau nu.

A te lepăda de sine nu înseamnă a-ți nega personalitatea

Dumnezeu nu vrea în niciun caz să fie urmat de oameni lipsiţi de personalitate, de oameni lipsiţi de identitate. Dimpotrivă, vrea ca cei care-L urmează să aibă personalitate, să aibă identitatea lor, să aibă demnitatea lor, să ştie ce fac, să fie responsabili pentru ceea ce fac. Lepădarea de sine nu înseamnă ura de sine, ci lepădarea de egoism.

Nu căuta puterea, și Dumnezeu ți-o va da!

Cel ce a pierdut puterea asupra propriului suflet cum ar putea să stăpânească asupra altora? Nu căuta puterea, și Dumnezeu ți-o va da; stăpânește asupra păcatelor tale, iar când va veni vremea, îți va da El puterea și asupra semenilor tăi, spre folosul lor.

„Urcuşul duhovnicesc nu poate fi înfăptuit decât sub îndrumarea unui duhovnic iscusit” – Arhimandritul Iachint Unciuleac

Omul în viaţă poate învăţa orice singur, dar tainele sufletului şi ducerea războiului nevăzut nu pot fi înfăptuite decât sub povăţuirea unui duhovnic înţelept.

Să te ierți pe tine însuți – de ce este greșită această abordare?

Cel ce nu se iartă pe sine şi care nu poate nădăjdui iertare decât de la sine suferă nedefinit. Acesta se încredinţează judecăţii necruţătoare a conştiinţei lui. Este chinul unui suflet care nu poate crede în dumnezeiasca iertare şi acestor cuvinte spuse Sfinţilor Apostoli: „Oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer”. Acesta este chinul celui mândru, care opune propria judecată şi chiar auto-condamnarea dumnezeieştii milostiviri. El este mai drept decât Dumnezeu. Îl înfruntă. El are dreptate împotrivindu-se Lui. Dumnezeu vrea să îl ierte, însă el se condamnă.

Sfântul Chiriac de la Bisericani, unul dintre cei mai mari sihaştri din Carpaţi

Sfântul Chiriac de la Bisericani i-a ajuns cu nevoinţa pe marii sihaştri din pustiul Egiptului şi în special pe Cuviosul Onufrie, a cărui petrecere s-a ostenit s-o urmeze. Trupul său gol a fost împodobit de Dumnezeu cu peri de sus până jos şi umbrit de darul Duhului Sfânt, încât nici frigul, nici foamea, nici diavolii nu-l vătămau.

O cale simplă de a ne dărui oamenilor și lui Dumnezeu

„Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine”, a spus El (Matei 16, 24), şi a lăsat să fie după voia fiecăruia – dacă vrea cineva – şi după judecata fiecăruia, ca să se lepede de sine. Aceasta înseamnă că: toată grija, mângâierea şi iubirea pe care ne-o dăruiam se mută cu siguranţă şi fără să ne dăm seama către Dumnezeu, şi deci către semenul nostru.

Pagini