Pentru că propovăduia slobod, Sfântul a fost întemniţat împreună cu alţi oameni şi a pătimit multe rele, fără însă a înceta să îi ajute pe ceilalţi, până când a venit iarăşi pace peste credincioşi. Întors la turma sa, păstorul îi vindeca şi pe cei necredincioşi, risipind capiştile idoleşti. Cu mare vitejie a stat împotriva hulelor lui Arie, lovindu-l chiar peste faţă. Sfinţii părinţi s-au întristat şi au luat de la el semnele arhiereşti, dar Domnul a căutat la râvna lui şi, arătându-i-se unuia dintre ei în vedenie cum Sfântul era ales arhiereu de Domnul şi de Maica Sa, i-au înapoiat cele luate de la el.
