neascultare

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe – sfaturi pentru monahii din obştea sa

„Nici după moartea mea să nu îndrăzniţi a ieşi de sub jugul Domnului, nici să vă întindeţi, cercând alte vieţi; ci să vă mulţumiţi cu acest încredinţat podvig (jug, povară), întru care sunteţi bine deprinşi şi chemaţi de însuşi Duhul Sfânt, având spre neruşinată pildă pe cei 24 de ani ai supunerii mele, când am fost sub ocârmuirea dreptului bătrân Kir Paisie, stareţul meu cel din chinovie.” 

Să ne ferim de patimi, ca să sporim duhovniceşte

„Să ştiţi, fiii mei, că zavistia, pizmuirea, lăcomia, vicleşugul, mânia, pomenirea de rău şi trufia, acestea nu ştiu să cinstească pe cea plăcută lui Dumnezeu sporire duhovnicească. Patimile acestea rămân ca nişte săgeţi înfipte întru acelaşi blestem al neascultării strămoşeşti.”

Cum disciplinăm copiii în mod corect

Iubirea noastră pentru copii trebuie să fie o icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate. Asta înseamnă că dacă un copil îşi recunoaşte greşeala şi îi pare rău de ce a făcut, trebuie să ne stăpânim dorinţa de a-l pedepsi cel puţin în ce priveşte dispoziţia lăuntrică.

Vorbiți pe limba adolescenților, cu atenţie şi înţelegere

Adolescenţii au nevoie să fie trataţi cu atenţie şi cu înţelegere. Ei nu încearcă să ne jignească în chip voit, să ne ofenseze şi să ne înjosească, ci, pur şi simplu, nu ştiu cum să se descurce în problemele lor. Este recomandat să ne amintim de perioada adolescenţei noastre, de experiențele şi trăirile noastre, de sentimentele şi greutăţile noastre, de aspiraţiile noastre, şi atunci ne va fi mult mai uşor să-i înţelegem pe copiii noştri.

Înfrânarea și ascultarea precedă toată virtutea

Așa cum cel ce vrea să zidească o casă nu poate să o zidească, dacă nu va pune mai întâi temelie bună, tot așa și cel ce vrea să înainteze în virtute, nu poate înainta dacă mai întâi nu va pune temelie ascultarea și înfrânarea, răbdarea și smerenia. Căci acela care va putea, cu ajutorul lui Dumnezeu, să dobândească aceste patru virtuți, împreună cu acestea, a împlinit toată virtutea.

Cele şapte trepte ale pocăinţei – Protosinghelul Ioil Gheorghiu

Să ne spovedim păcatele, să nu le mai săvârşim şi să ne căim toată viaţa pentru ele. Aceasta este adevărata pocăinţă. Să facem tot ce putem ca să nu ne pierdem sufletul, că atunci toate vor fi în zadar. Faceţi tot ce puteţi, tot ce credeţi că este bun, spre slava lui Dumnezeu şi folosul oamenilor, că mai târziu nu veţi mai putea. Apoi, să aşteptăm mila lui Dumnezeu şi să nu ne pierdem nădejdea.

Buna înțelegere între părinți este tot ce trebuie

Părinții trebuie să se dăruiască iubirii lui Dumnezeu. Lângă copii trebuie să devină sfinți prin blândețe, prin răbdare, prin iubire.

Nu faceți din copilul vostru „mascota” casei

Problemele acestea nu trec niciodată singure, de aceea este foarte important ca părinții să se preocupe de foarte timpuriu de educația copiilor.

Neascultarea copiilor poate fi și o formă de a cerși atenția părinților

Uneori copilul neascultator îi irită cu ieșirile lui, și atunci atenția pe care i-o dau are un caracter accentuat negativ, pe când copilul are neapărată nevoie de emoții pozitive pentru ca purtarea lui să o apuce pe făgașul cel bun.

Să ne respectăm părinții, oricare ar fi defectele lor

Părinţii noştri pot fi oameni păcătoşi, pot fi părinţi răi, pot fi tâlhari, pot fi în tot felul – dar pentru noi ei trebuie să fie sfinţenie; iar pentru ceea ce sunt ei, pentru cum le este caracterul, vor răspunde înaintea lui Dumnezeu, ca şi pentru noi, copiii lor. Nu noi răspundem pentru ei. Nici eu nu am ştiut la vremea mea că nu trebuie să-ţi răneşti părinţii, nici cu gândurile, nici să fim supăraţi pe părinţii noştri.

Pagini