nevoinţă

Sfântul Isaac Sirul ‒ drumul spre sfințenie

Unul dintre sfinții răsăriteni ajunși pe cea mai înaltă treaptă a iubirii de Dumnezeu, Sfântul Isaac Sirul era atât de îndurerat de neputința celor căzuți, încât se ruga și pentru demoni. Privitor la viața cea veșnică, a fugit de slava lumii și a ales pustia, adică locul în care putea cel mai bine să fie într-o relație directă cu Dumnezeu și să se roage pentru lumea întreagă. Ales episcop de Ninive, a părăsit scaunul episcopal după cinci luni, gândind că le e mai de folos oamenilor să se roage pentru ei, decât să nu îl asculte. „Nimeni nu s-a suit la Cer cu răsfăț”, cugeta, așa că până la finalul vieții sale a petrecut în post aspru, studiu și rugăciune.

Păzește-ți curăția minții, pentru ca postul să-ți fie de folos

„În zadar faci mii de metanii şi ţii nu ştiu câte zile de post şi alte nevoinţe mari, dacă nu-ţi păzeşti mintea. Căci zice Sfântul Isihie: «Nu avem nevoie pentru a ne mântui decât de minte trează». Iar paza minţii constă în trei lucruri: în a ne trezvi (a ne trezi cu mintea la cele ce gândim); a ne împotrivi păcatului cu mintea; apoi a chema pe «Doamne Iisuse» prin rugăciunea minţii. Căci atâta legătură are paza minţii cu rugăciunea inimii, cât au trupul şi sufletul.”

Biserica „Sfântul Maxim Mărturisitorului” de pe coloana Katskhi din Georgia

Coloana Katskhi este un monolit natural din calcar de 40 de metri înălțime situat pe valea râului Katskura, de lângă satul Katskhi, Imereti din vestul Georgiei. Pe vârful coloanei se găsesc ruinele unei biserici medievale din piatră, care este asociată cu stâlpnicii ce s-au nevoit în acest loc.
Când mintea ajunge la culmea rugăciunii, se desparte de cugetările lumii.

Împărăția lui Dumnezeu e dreptate, nevoință și sfințenie

Independent de modul de asceză specific monahilor, învățătura creștină prevede pentru toți creștinii unele nevoințe ascetice.

Să avem nădejde în Domnul, Singurul Care poate să vindece rănile sufletului

Dacă te întorci de la Dumnezeu și din viața dreaptă a nevoinței, este cu neputință să pleci altundeva, decât poate numai spre pierzanie și gheenă, ca unul care te-ai predat pe sineți sfaturilor celui rău.

Postul este depărtarea de orice lucru rău, nu doar grija la ce mâncăm

Postul este viața îngerilor și cel ce se folosește de post are cin îngeresc. Și să nu socotești, iubite, că postul este atât de simplu. Căci nu cel ce postește numai de mâncări acela împlinește fapta postului. Ci post se socotește depărtarea de orice lucru rău.

Sfântul Antonie cel Mare ‒ drumul spre sfinţenie

Începător al vieţii monahale creştineşti, alături de Sfântul Pahomie cel Mare, Sfântul Antonie a iubit atât de mult nevoinţa, încât a luptat până la sânge cu diavolii şi cu nălucirile lor, devenind ca un far luminos în faţa călugărilor, încurajându-i şi învăţându-i cum să biruiască acele curse ale vrăjmaşului. După zeci de ani de vieţuire în deşert, a cunoscut că a venit ceasul în care sufletul său să plece la Dumnezeu, aşa că şi-a sărutat ucenicii şi le-a spus să îi îngroape trupul într-un loc ascuns, pentru ca egiptenii să nu îl ia în casele lor şi să îl slăvească.

Theba, loc de nevoinţă pentru asceții primelor veacuri

Fosta capitală a Egiptului în perioada Regatului Mijlociu și a Regatului Nou, Theba este situată la 800 de kilometri sud de malul Mediteranei, pe malul stâng al Nilului.

Sfântul Ioan Colibașul ‒ drumul spre sfințenie

Cunoscând învățătura Domnului dintr-o Evanghelie ferecată cu aur, Sfântul Ioan a fugit din copilărie la o mănăstire din Bitinia și a petrecut acolo vreme de șase ani. Cuprins de dorul părintesc, s-a întors acasă, dar nu s-a lăsat recunoscut, ci a mai rămas încă trei ani într-o colibă, la poarta casei, până când a înțeles că viața lui în această lume urma să se încheie.

Pagini