nevoinţă

Cărţile sfinte – povăţuitoarele Monahului Damian Ţâru

„Rugăciunea şi citirea sunt singura mea mângâiere. Uneori mă apuc seara de citit şi când mă adâncesc în citire, uit să mai mănânc şi să mă mai culc. Deodată mă întreb: de ce nu mai luminează lampa? Când privesc pe fereastră, observ că răsare soarele.”

Arhimandritul Nectarie Banul, nevoitorul român de pe Muntele Tabor

În anul 1843, când arhimandritul Irinarh a plecat la Ierusalim, a luat ca ucenic şi pe ierodiaconul Nectarie pentru ascultarea şi blândeţea lui. Acolo s-au nevoit împreună aproape 20 de ani, împărţind unul cu altul toate ispitele, necazurile şi bucuriile vieţii pustniceşti. Mai întâi s-au nevoit cinci ani în Nazaret. Apoi s-au urcat pe Muntele Tabor şi acolo au devenit sihaştri renumiţi în toată Galileea pentru viaţa lor aleasă, pentru răbdarea şi smerenia lor.

Cuviosul Neofit Sihastrul, cel mai vestit dintre sihaştrii de la Stânişoara

După mai mulţi ani, osemintele Cuviosului Neofit au fost descoperite de un călugăr ce păştea vitele mănăstirii, oseminte pe care, aducându-le la Cozia, le-a îngropat egumenul alături de biserică. Noaptea însă, arătându-se cuviosul în vis egumenului, i-a poruncit să-i ducă oasele înapoi în peşteră. Aşa au ajuns osemintele Cuviosului Neofit în peştera sa. Apoi, auzindu-se despre aceasta, mulţi credincioşi veneau la peşteră şi primeau ajutor în necazurile lor. 

Sfântul Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeș) – drumul spre sfințenie

Închizându-se de bunăvoie într-o peșteră săpată în munte și nevoindu-se mai bine de 30 de ani, știut doar de ucenicul lui, Sfântul Ioanichie și-a săpat singur mormântul, adormind în el pentru veșnicie.

Cuviosul Paladie Tahigraful – caligraf, scriitor şi pictor vestit

Era în toate înţelept, cuvios şi iubitor de Dumnezeu. Cunoştea bine învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi era bun povăţuitor în obşte şi iubit de toţi. Iar pentru că scria foarte repede şi frumos, i se spunea „tahigraf”, adică „iute scriitor”.

Cuviosul Spiridon Monahul – caligraf şi dascăl în şcoala Mănăstirii Putna

Bătrânul şi fericitul ctitor Ştefan cel Mare a poruncit cuviosului Spiridon, în ultimul an al domniei sale (1504), să-i scrie un Tetraevanghel pentru Mănăstirea Putna. Dar răposând după câteva luni Ştefan Voievod, cartea a fost terminată în anul 1506 şi apoi ferecată în argint de către fiul său, Bogdan Voievod, şi dată Mănăstirii Putna în anul 1507.

Cuviosul Ioasaf Arhimandritul, primul egumen al Mănăstirii Putna

În anul 1440, monahul Ioasaf a fost hirotonit preot şi a ajuns duhovnic iscusit în Mănăstirea Neamţ, povăţuind către Hristos multe suflete. Numele lui se făcuse cunoscut până la Mitropolitul Moldovei, Teoctist, şi chiar la dregătorii ţării. Pentru sfinţenia vieţii lui, a fost ales de sobor egumen şi părinte duhovnicesc al Mănăstirii Neamţ, făcând unele îmbunătăţiri la biserică şi întărind mult dragostea şi armonia între fraţi. 

Ținând post, Sfântul Ilie a săvârșit minuni

Și a făcut Ilie ca, prin foamete, întreg poporul să postească, ca să îndrepte răutatea oamenilor, pricinuită de desfătare și de viață desfrânată.

Protosinghelul Vichentie Mălău îşi învăţa ucenicii să postească cu pâinea pe masă

Dacă observa la masă pe cineva că nu mănâncă, se apropia de el şi-i zicea: „De ce stai mata şi nu mănânci? Ia, frate, şi mănâncă.” „Iartă-mă, preacuvioase, m-am săturat.” „Aşa, frate, să vă înfrânaţi dinainte cu mâncarea. Cel mai bun post este să mănânci fără să te saturi. Iar dacă posteşti de frica stareţului, acela este post de silă, iar nu din dragoste.”

Cum să dobândim Împărăția Cerurilor?

Împărăția Cerurilor înseamnă nevoință și cei ce întru toate se silesc și se nevoiesc, aceia o dobândesc.

Pagini