părinte

Cum educăm un adolescent?

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că această vârstă e cea mai dificilă: nimeni nu poate spune cum va ieşi copilul din vârsta adolescenței, ce fel de om va deveni, bun sau rău. Numai Dumnezeu ştie asta. Trebuie să ne amintim că nu este bine să-i întărâtăm pe copii când sunt la această vârstă, dar nici să ne lăsăm conduşi de ei. Există o regulă de aur: să educăm cu stricteţe, dar şi cu dragoste. Controlul total e inadmisibil, deoarece copilul este o persoană liberă, iubită de Dumnezeu.

Schimonahul Isaac Dascălul, mare dascăl de limbă greacă şi slavonă din Mănăstirea Neamţ

În pomelnicul ctitoresc al Mănăstirii Neamţ se spune că era atât de iscusit în ambele limbi, încât „a învăţat pe părinţi limba elinească şi a tălmăcit cărţi multe din limba elinească”. Schimonahul Isaac a creat o adevărată şcoală de greacă la Neamţ, reuşind să înveţe pe unii călugări limba în care s-au scris cele mai multe opere ale Sfinţilor Părinţi.

Mama Sfântului Calinic de la Cernica, devenită schimonahia Filoteia

Văduva Floarea, rămasă fără soţ şi fără copii, cu sfatul fiului ei, a intrat ca soră în Mănăstirea Pasărea de lângă Bucureşti. Aici a fost dată în grija unor maici bătrâne de la care a deprins nevoinţa vieţii călugăreşti. Apoi, cu binecuvântarea stareţului de atunci al Cernicăi, arhimandritul Calinic, sora Floarea a fost tunsă în schima monahală, cu numele de schimonahia Filoteia.

Ieroschimonahul Onufrie Frunză, un stâlp al monahismului din România

Părintele Onufrie era un om de rugăciune, de tăcere şi de smerenie, un părinte cu viaţă sfântă, care ne-a zidit duhovniceşte pe toţi. Zicea un ucenic: „Părintele Cleopa a propovăduit pentru Dumnezeu, iar Părintele Onufrie a tăcut pentru Dumnezeu”. Iată două căi care duc la mântuire!

Ce facem când, după nuntă, descoperim toate defectele celuilalt?

Ar trebui înainte de căsăto­rie să ne maturizăm şi, mai ales, să ne „despărţim” simbolic de familia de origine. De obicei, oamenii se schimbă după căsătorie pentru că încep să aplice în noua familie toate obiceiurile de „acasă”, faţă de care se simt obligaţi să fie fideli: „Aşa am văzut la mama, aşa făcea tata”.

Cinci metode simple pentru încurajarea copilului

Să nu obligăm copilul să fie „curajos”. Darurile și observațiile, în acest caz, sunt inutile. Neliniștile copilului sunt iraționale prin natura lor, fiindcă el trăiește într-o lume a senzațiilor și a închipuirilor, iar nu a sensului sănătos. De aceea, a-l convinge că „nu e nimic grav” este inutil. Frica este alungată de tandrețea și apropierea mamei și a tatălui. 

Ce răsplată au părinţii pentru buna creştere a copiilor

„Atunci abia vei primi mare răsplată, când copiii pe care i-ai născut vor stărui în credinţă, în iubire şi în sfinţenie”.

Protosinghelul Nicodim Măndiţă – preot misionar şi iscusit apărător al Ortodoxiei

Mai întâi a întors la Ortodoxie pe toţi cei dezbinaţi. Apoi a combătut cu multă putere imoralitatea, beţia şi certurile în familie, desfiinţând cârciumile şi întărind unitatea, buna-credinţă şi omenia între toţi. Şi pe acestea toate le-a săvârşit prin trei căi: printr-o viaţă personală exemplară, prin slujbe frumoase la biserică şi prin predicarea vie şi permanentă a cuvântului lui Dumnezeu.

Tocmai asta e vârsta la care copiii voştri au nevoie să audă vorbindu-se despre Dumnezeu

La vârsta asta mintea lor e ca un aluat fraged şi asimilează repede tot ce li se spune. Cuvintele li se întipăresc uşor în minte, ca o pecete în ceara topită. De altfel acum începe viaţa lor să încline spre virtute sau spre păcat. Dacă acum, la acest început, îi îndepărtează cineva de păcat şi îi duce pe calea virtuţii, le crează obişnuinţa de a merge numai pe această cale, pe care ajung să o considere cea firească. 

Nu lăsa copiilor avere, ci lasă-le virtutea

Să nu laşi copiilor avere, ca să le poţi lăsa virtutea. Este o dovadă de prostie că nu le dăm copiilor noştri, cât suntem în viaţă, putere asupra tuturor bunurilor noastre, dar le lăsăm după ce nu mai suntem, împreună cu toată averea noastră, şi cea mai mare libertate. Cu toate că am putea să le încredinţăm şi cât timp trăim şi răspunderi, ca să-i facem mai înţelepţi, să-i cuminţim şi să-i oprim când ne administrează prost bunurile.

Pagini