rânduială

„Săptămâna albă”: mâncăm pește sau fructe de mare miercuri și vineri?

Am intrat în ultima săptămână care precedă Postul Mare, o perioadă de trecere numită în popor „săptămâna albă”, „a brânzei” ori „a untului”.

Purtăm crucea care mântuiește sau trăim împotrivindu-ne?

Zi de zi, să-și ia omul crucea sa – crucea răbdării necazurilor, a punerii de sine pe ultimul loc, a îndurării amărăciunilor și a bolilor, a acceptării tăcute a ocărilor, a ascul­tării depline și fără rezerve, neîntârziate, de bună­voie, bucuroase, neînfricate, statornice.

De ce nu postim în prima săptămână a Triodului?

În Biserica Ortodoxă, Triodul este cunoscut atât ca o carte de cult, cât și ca o perioadă liturgică a anului bisericesc structurată în trei săptămâni premergătoare Postului Mare și șapte săptămâni de post.

Părintele Serafim Popescu în Sfântul Munte Athos

L-au întrebat părinţii: Ce v-a plăcut mai mult în Sfântul Munte Athos?

Ieroschimonahul Sava Popescu, un duhovnic ales al monahismului românesc

În anul 1895, Cuviosul Sava este rânduit stareţ în mănăstirea de metanie. Dar, fiind smerit şi iubitor de linişte, după puţină vreme a renunţat la această cinste, alegându-şi tăcerea şi neîncetata rugăciune. Însă, pentru blândeţea şi nevoinţa lui, tot soborul îl iubea şi îl avea de duhovnic. La fel îl căutau şi mirenii, pentru sfat şi mângâiere.

Botezul adulţilor – aspecte practice şi istorice

Botezul adulților se face după o rânduială specială care, până la lepădări, e deosebită de cea a pruncilor, constând în întrebări care urmăresc examinarea amănunțită a candidatului asupra sincerității lui, asupra temeiniciei lepădării lui de vechea credință și asupra cunoașterii exacte a noii credințe.

„Să nu întinzi mâna la masă înaintea altuia”

Un semn al lăcomiei pântecelui este de a voi să mănânci înainte de ora rânduită, lucru care nu trebuie făcut decât dacă este vreo pricină binecuvântată.

Hristos este Lumina, sfinții Săi sunt luminătorii

Sfinții Trei Ierarhi sunt exemple ale învățătorilor bisericești care au explicat creștinilor tainele dumnezeiești. Aspri cu ei înșiși în îndeplinirea poruncilor, ca slujitori ai altarelor și monahi, dar blânzi și iertători cu credincioșii, dornici să-i ridice și să-i apropie cât mai mult de Dumnezeu, ei au împlinit întru totul cuvântul din finalul pericopei: „cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în Împărăția cerurilor”.

Cel mai mare dar – mântuirea!

Mântuirea sufletului nu ne vine de la sine, ci se dobândeşte cu trudă şi cu sârguinţă, căci nicio cunună sau premiu nu vine pe nemuncite. Ea nu stă în vorbe, ci în fapte, sprijinită pe dragoste către toţi oamenii. 

„Aș vrea ca Maica Domnului să mă țină și pe mine în brațele ei așa cum Îl ține pe Hristos”

Maica Domnului nu ne lasă, ci ne poartă în spate, numai noi să vrem aceasta și să nu dăm din picioare, ca și copiii cei neastâmpărați.

Pagini