smerenie

Smerenia ne eliberează și ne trezește din visul nostru

Smerenia este dureroasă la început, ea repugnă firii noastre. În fața ei, noi dăm înapoi, pentru că este greu omului să descopere adevărul despre sine. 

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Să ne trăim viaţa în ascultare duhovnicească!

Cea mai uşoară şi sigură cale de mântuire este a celui ce trăieşte toată viaţa în ascultare, adică face toate cu sfat şi binecuvântare, cu rugăciune şi întrebare.

Certurile cu rudele – ispita orgoliului rănit

În Scriptură se spune: „Și cei mai de aproape ai mei, departe au stat” (Psalmi 37,12). De altfel, şi fără Scriptură, viaţa arată că orgoliul rănit îi îndepărtează unul de altul şi pe cei mai apropiaţi oameni.

Icoanele Bisericii – mijloace de a slavoslovi pe Dumnezeu

Icoana este un mijloc necesar pentru om, care constituie un prilej de a înălța mintea lui de la trup prin simțuri, atât cât este cu putință, la Persoana Dumnezeu-omenească a Domnului și la frumusețea Duhului.

Cuvioasa Mavra de la Ceahlău era însoțită mereu de o căprioară

Şi a sporit Cuvioasa Mavra atât de mult în acest rai al rugăciunii şi liniştii, încât şi păsările cerului şi animalele pădurii o iubeau şi se îmblânzeau în faţa ei. Cel mai mult o cinsteau căprioarele. Spun bătrânii din jurul Ceahlăului că fericita Mavra mergea totdeauna pe cale, pe potecile muntelui şi chiar prin sate, cu o căprioară după ea.

Ne protejăm de tot ce-i rău prin rugăciune

Adesea ne blocăm de răul pe care ni-l fac unii oameni. Nu mai putem să zâmbim, să muncim, să ne odihnim, atunci când suferim o insultă de la cineva. Noi, de fapt, suntem chemați să ne rugăm atât pentru liniștea noastră cât și pentru înțelegerea neputințelor celui care ne-a rănit.

Judecata de Apoi ne arată că istoria lumii are un sfârşit

După cum a avut un început, are şi un sfârşit. Noi credem în începutul descoperit nouă de Însuşi Creatorul, Dumnezeu. El S-a făcut Om, arătându-ne că ne-a creat ca să creştem agonisind har, pentru a ajunge asemenea Lui. Acesta este adevăratul nostru început şi sensul vieţii noastre. 

Cuviosul Onufrie Pustnicul a ajuns înainte-văzător şi făcător de minuni, pentru sfinţenia vieţii sale

Învrednicindu-se de darul preoţiei, se retrage la pustnicie aspră pe o obcină de munte, mai sus de lavră, numită până astăzi „Dealul lui Onufrie”. Aici s-a nevoit Cuviosul Onufrie peste 30 de ani, sporind mult în post, în rugăciune şi smerenie, ajungând înainte-văzător şi făcător de minuni. Căci, pentru sfinţenia vieţii lui, cunoştea gândurile oamenilor şi spunea cele viitoare.

Nimic nu este mai puternic decât smerenia

Așa cum flacăra ce se înalță din vreascurile subțiri se aprinde și în același timp se face scrum, în timp ce firea lemnelor tari nu se aprinde cu ușurință, dar păstrează vreme îndelungată flacăra, la fel și sufletele puternice și statornice nici nu ard, nici nu se sting cu ușurință, însă cele slabe le pătimesc pe amândouă într-un moment foarte scurt.

Fără harul lui Dumnezeu, suntem asemenea pământului neroditor

Dacă izvoarele apelor nu vor da apă, atunci nu vor curge râuri; tot astfel, dacă harul lui Dumnezeu nu va ajuta, totul va rămâne deşert în om.

Pagini