smerenie

Și cei sporiți duhovnicește se folosesc când își taie voia

Trebuie să existe recunoaștere. Recunoașterea plătește multă nevoință. Unul care nu poate să facă nevoință o recunoaște. „Am nevoie să mă ierți nu pot să fac”, zice lui Hristos. „Nu contează, nu fi supărat” (îi spune Hristos).

Un suspin din inimă are aceeași putere cu rugăciunea, cu ore de rugăciune!

Trebuie să ne rugăm pentru ceilalți din inimă. Un suspin din inimă are aceeași putere cu rugăciunea, cu ore de rugăciune, aș putea spune.

Fiica unui medic a intrat în mănăstire după ce s-a întâlnit cu Sfântul Cuvios Patapie

Ecaterina i-a sărutat mâna părintelui şi i-a urat bun venit, după care părintele a intrat în biserică să se închine şi a dispărut fără urmă. Atunci şi-a dat seama şi Ecaterina că a fost Cuviosul Patapie.

Ce să facem când pierdem harul lui Dumnezeu?

Cu cât înaintează cineva, cu atât își vede mai mult lipsurile și nedesăvârșirile sale.

Când lucrurile nu merg cum zic eu

Domnul ne ţine în lucrare cu tot felul de ispite şi ne face să traversăm situaţii care ne pun în încurcătură, pentru că nu merg după planurile noastre. Astfel, cel care este smerit nu se descurajează şi nu se arată a fi înjosit, iar, peste toate, în smerenie găseşte o ocazie de progresare duhovnicească.

Care sunt virtuțile mântuitoare?

Dar noi suntem păcătoşi. Cum să fii tu cu păcate şi să judeci pe fratele tău? Uită-te întâi la bârna ta şi pe urmă judecă pe fratele tău! Judecă pe-ale tale întâi şi nu trebuie să judeci tu păcate străine.

Pentru rugăciunea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Sfântul Nicolae vine în ajutorul mănăstirii

Pe când era stareţ, a venit pitarul mănăstirii şi l-a înştiinţat că s-a isprăvit făina. Iar el a răspuns: „Să avem nădejde la Maica Domnului şi la Sfântul Ierarh Nicolae şi nimic nu ne va lipsi”. Apoi, intrând în chilie, a căzut la rugăciune înaintea icoanei protectorului său. În ceasul acela a sosit la arhondaricul mănăstirii un car cu boi încărcat cu făină. Erau doi oameni necunoscuţi, trimişi cu această milostenie de stăpânul lor, care, după ce au descărcat povara, îndată au plecat. 

Dumnezeu dă darul smereniei când găseşte sufletul pregătit

Să nu mai spui „Ăsta-i mofturos, ăla-i invidios, celălalt se mânie” sau „Nu pot s-o scot cu ei la capăt”. Aşa ceva nu se cade. Nu e creştineşte, nu e ortodox. Fiindcă nu te afli deloc în iubirea lui Dumnezeu! Te-ai despărţit de fraţii tăi şi, astfel, te-ai despărţit de Harul Domnului. Dimpotrivă, să treci cu vederea slăbiciunile lor şi, fără să le imiţi, să devii una cu ei, lucrând împreună.

Ieroschimonahul Sava Popescu, un duhovnic ales al monahismului românesc

În anul 1895, Cuviosul Sava este rânduit stareţ în mănăstirea de metanie. Dar, fiind smerit şi iubitor de linişte, după puţină vreme a renunţat la această cinste, alegându-şi tăcerea şi neîncetata rugăciune. Însă, pentru blândeţea şi nevoinţa lui, tot soborul îl iubea şi îl avea de duhovnic. La fel îl căutau şi mirenii, pentru sfat şi mângâiere.

Să înlocuim cu rugăciune mustrarea pentru cel care ne supără

Să nu dorim să liniştim, chipurile, pe alţii, dacă noi înşine nu avem liniştea lăuntrică, a sufletului. Pe cel egoist şi încăpăţânat nu trebuie să insistăm să-l smerim prin cuvinte, ci prin rugăciune şi smerenie, căci dacă vom insista, acela se va înspuma, iar noi ne vom obosi, vom transpira şi ne vom mâhni.

Pagini