smerenie
 

Părintele Cleopa - În ce fel ne păcălește diavolul, fără să ne dăm seama

Spunea Părintele Cleopa: „Să ştiţi că cele mai multe suflete de creştini le duce diavolul în iad prin amânarea pocăinţei. La cei tineri le spune: «Eşti tânăr. Acum vrei să te spovedeşti? Acum vrei să te rogi sau să posteşti? Nu-ţi pierde timpul acum cu acestea. Trăieşte-ţi viaţa! Ai timp să te pocăieşti mai târziu...». Celor maturi le spune: «Acum ai de crescut copii, ai de lucru. Mănâncă şi bea, ca să ai putere. Te vei ocupa de suflet la bătrâneţe...». Iar către cei bătrâni zice: «Toată viaţa te-ai ostenit şi ai muncit. Mai eşti şi bolnav şi neputincios. Şi poate nu mori chiar acum. Mai ai timp...».”

Sfântul Duh se odihneşte în inima omului smerit

Omul care are smerenie are lucrări bune, Îl are în el pe Dumnezeu, Duhul Sfânt, cum zice autorul Proverbelor: În inima smerită Se odihnește cu blândețe Duhul Domnului. În inima tulburată (a celui mândru), locuiește diavolul.

Există un leac pentru toate bolile

Acest leac vă sfătuiesc să-l luaţi pentru a vindeca de orice patimă. Dacă nu-l aveţi, cereţi-l de la Preabunul Dumnezeu şi o să vi-l dea.

Sihaştrii de sub Obcina Mare, întemeietorii primei sihăstrii pe valea pârâului Suceviţa

Înmulţindu-se numărul sihaştrilor, s-a vestit peste tot sfinţenia vieţii lor. Auzind de aceasta o femeie credincioasă din partea locului şi dorind să-şi împlinească un canon al tinereţii sale, s-a obligat înaintea cuvioşilor sihaştri să care piatră cu căruţa pentru zidirea unei biserici mari, în locul celei de lemn. Astfel, timp de 30 de ani, smerita femeie a cărat singură tot materialul necesar pentru zidirea unei mănăstiri din piatră.

Iisus Hristos - modelul desăvârşit al răbdării

Iisus a ştiut scopul vieţii Sale pe pământ, de dragul căreia le-a răbdat pe toate. Scopul vieţii este un mare imbold, pentru care le înduri pe toate. Acesta, cu cât este mai mare, cu atât rabzi mai mult şi mai multe.

Fecioara Maria a trăit cea mai mare unire cu Dumnezeu pe care o poate realiza omul

Fecioara Maria este tipul fiinţei umane pe deplin realizate. Există la ea o inti­mitate infinită cu Dumnezeu şi un respect infinit: ea cu­noştea dumnezeirea lui Iisus într-un mod pe care noi nu-l cunoaştem, o cunoştea la un punct culminant. În Iisus ea slujea lui Dumnezeu. Există la ea în acelaşi timp o iubire maternă şi iubirea celei care este slujitoarea model a Domnului.

Cele două condiții ale unei vieţi creştine autentice

Mulţi zic că viaţa creştină este dificilă şi dezagreabilă. Eu zic că este uşoară şi plăcută, numai că ea presupune două condiţii: smerenia şi dragostea.

Ispita nu piere prin ispită, ci prin smerenie şi prin dra­goste sinceră

Niciodată nu vă apucaţi să vă în­dreptaţi unul pe altul cu mânie, fiindcă ispita nu piere prin ispită, ci prin smerenie şi prin dra­goste sinceră.

Ce pot face pentru a dobândi mântuirea?

Ocupă-te de copii, fă munca pe care o ai de făcut aşa de conştiincios încât să-L bucuri pe Dumnezeu, şi e de ajuns, nu trebuie să născoceşti nimic.

Cum să ajungem la smerenie şi pocăinţă?

Cred că în existenţa fiecărui om intervine un ase­menea moment, un drum al Damascului, care are o chemare a lui Dumnezeu de a-L urma.

Pagini