sufletul

„Răstignirea” trupului

Oamenii îşi răstignesc trupul, dar nu împreună cu patimile şi poftele, ci prin patimi şi pofte. Cum îşi mai chinuiesc ei trupul, în ziua de azi, prin îmbuibare, beţie, fapte de desfrânare, danţuri şi petreceri!

Despre chinul sufletului, care a purtat pe Duhul Sfânt, dar apoi L-a pierdut…

De două ori am fost în Duhul Sfânt şi de două ori am fost în mare nenorocire, supus unei grele ispite. Şi odată a fost îngăduit să fiu ispitit pentru mândrie: harul Sfântului Duh a plecat de la mine şi mă simţeam ca un dobitoc în trup omenesc. 

Darul pocăinţei este chezăşia veşnicei fericiri

Suspină sufletul meu, însetează de liniştirea adâncă, netulburată, în afara căreia este cu neputinţă a găsi pocăinţa îmbelşugată, deplină. Mă încredinţez voii lui Dumnezeu! Să se săvârşească asupra mea şi asupra tuturor voia lui Dumnezeu!

Pocăinţa şi rugăciunea vindecă întristarea

Această întristare se vindecă prin pocăinţă şi rugăciune. „Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu, şi m-am veselit”.

Împlinirea prin rugăciune

Rugăciunea este dăruire totală, tainică legătură cu datele permanente ale firii, liberă supunere a durerilor creatoare, înălţător contact cu Dumnezeu. Liniştea şi bucuria ce o întovărăşesc sunt semnele acestei rodnice legături şi ale propriei noastre depăşiri.

Pentru iubirea de frate vine iubirea lui Dumnezeu

Pentru ce suferă omul pe pământ, pentru ce duce necazuri şi îndură rele? Suferim pentru că nu avem smerenie. În sufletul smerit viază Duhul Sfânt şi El dă sufletului libertatea, pacea, iubirea şi fericirea. Suferim pentru că nu-l iubim pe frate.

Legea lui Hristos e duhovnicească, cere răstignire…

Osândit fiind de conştiinţa mea, nu pot să-mi judec aproapele şi cu atât mai puţin să osândesc pe cineva. Bine este să fii la picioarele aproapelui prin felul tău de a gândi: atunci devine accesibilă Evanghelia lui Hristos!...

Cugetele blasfemiei

Mândria este pricina gândurilor necuviincioase de blasfemie. Să încetăm să-l judecăm şi să-l osândim pe aproapele şi atunci nu ne vom mai înfricoşa de cugetele blasfemiei.

Duhovnicul trebuie să aibă libertatea să dea unuia prăjitură şi altuia bici…

Tânărul Pimen s-a dus înapoi la Avva şi l-a întrebat: „Ce e asta, că spui mie una şi celuilalt Părinte, altceva?” Duhovnicul i-a răspuns: „Pimen, fiule, mi-ai spus să-ţi vorbesc ca sufletului meu; ca sufletului meu ţi-am vorbit. Eu ţi-am vorbit ce fac eu!”

Unde e mândrie, acolo nu e har...

Slavă Domnului că ne iubeşte atât de mult şi că ne iartă păcatele şi prin Duhul Sfânt ne descoperă tainele Lui.

Pagini