sufletul

Împlinirea prin rugăciune

Rugăciunea este dăruire totală, tainică legătură cu datele permanente ale firii, liberă supunere a durerilor creatoare, înălţător contact cu Dumnezeu. Liniştea şi bucuria ce o întovărăşesc sunt semnele acestei rodnice legături şi ale propriei noastre depăşiri.

Pentru iubirea de frate vine iubirea lui Dumnezeu

Pentru ce suferă omul pe pământ, pentru ce duce necazuri şi îndură rele? Suferim pentru că nu avem smerenie. În sufletul smerit viază Duhul Sfânt şi El dă sufletului libertatea, pacea, iubirea şi fericirea. Suferim pentru că nu-l iubim pe frate.

Legea lui Hristos e duhovnicească, cere răstignire…

Osândit fiind de conştiinţa mea, nu pot să-mi judec aproapele şi cu atât mai puţin să osândesc pe cineva. Bine este să fii la picioarele aproapelui prin felul tău de a gândi: atunci devine accesibilă Evanghelia lui Hristos!...

Cugetele blasfemiei

Mândria este pricina gândurilor necuviincioase de blasfemie. Să încetăm să-l judecăm şi să-l osândim pe aproapele şi atunci nu ne vom mai înfricoşa de cugetele blasfemiei.

Duhovnicul trebuie să aibă libertatea să dea unuia prăjitură şi altuia bici…

Tânărul Pimen s-a dus înapoi la Avva şi l-a întrebat: „Ce e asta, că spui mie una şi celuilalt Părinte, altceva?” Duhovnicul i-a răspuns: „Pimen, fiule, mi-ai spus să-ţi vorbesc ca sufletului meu; ca sufletului meu ţi-am vorbit. Eu ţi-am vorbit ce fac eu!”

Unde e mândrie, acolo nu e har...

Slavă Domnului că ne iubeşte atât de mult şi că ne iartă păcatele şi prin Duhul Sfânt ne descoperă tainele Lui.

Sfatul sfinţilor este priceperea...

Folosiţi-vă mai mult de citirea Sfinţilor Părinţi; fie ca aceştia să vă călăuzească, să vă amintească de virtute, să vă îndrume în calea lui Dumnezeu! Felul acesta de vieţuire este al vremurilor noastre: el ne-a fost poruncit, predanisit de către Sfinţii Părinţi ai ultimelor veacuri. 

Însingurarea întăreşte sufletul…

Când sufletul calcă stricăciunea prin lepădarea de stricăciune, vede în lumina adevărată tot ce e stricăcios, şi în cumpăna inimii, care nu se poate mulţumi cu nimic altceva, se pogoară vederea duhovnicească. 

Fericit păcătosul care s-a întors la Dumnezeu şi L-a iubit pe El

Cine urăşte păcatul, acela a urcat prima treaptă a scării cereşti. Când gândul nu-l mai îmboldeşte spre păcat, a urcat deja pe cea de a doua. 

În taina duhovniciei nu poate să pătrundă diavolul…

Dar, diavolul, care ştie, e viclean, nu numai rău, ci viclean, ştie el cum să învârtă lucrurile ca să ghicească. Dar cu cât va avea mai puţină informaţie, cu atâta o să avem mai mult răgaz să se întărească sufletul care vine la noi. 

Pagini