taină

„Răscumpăraţi vremea, că zilele sunt grele”

Toarcem din caierul timpului ultimele fire ale anului 2020 și ne pregătim să deslușim tainele noului an, pe care ni-l dorim cu toții mai bun, cu mai multă sănătate, mai îmbelșugat, în care să avem prosperitate, belșug de bucurii și împliniri. Ca la fiecare sfârșit și început cugetul nostru parcă cere cu stăruință și clipe de reflecție, legat de ce am făcut și ce se cere să mai înfăptuim în anul al cărui zori mijesc la orizontul timpului.

Unui învățător despre pricina pentru care Hristos a trebuit să se nască

Precum El S-a născut de la Duhul Sfânt din preacuratul trup al Fecioarei Maria, așa și noi ne putem naște duhovnicește de la Duhul Sfânt întru curăția sufletului nostru. Marii duhovnici ortodocși au învățat dintotdeauna că nașterea din nou a omului este condiționată de curăția feciorelnică a sufletului.

Taina Nașterii Domnului o cuprindem numai prin credință

Cum a avut loc naștere fără stricăciune? Cum este Maică cea care după naștere a rămas Fecioară? Cum Cel Care este mai presus de toate înainta în vârstă? Cum Cel curat se boteza? Cum Cel Care a flămânzit dădea hrană altora? Cum Cel Care ostenea dădea putere? Cum Cel Care pătimea dădea vindecări? Cum Cel Care murea dădea viață? Și ca să spun începutul și sfârșitul, Cum Dumnezeu S-a făcut Om?

Iubirea Tatălui Ceresc se descoperă și se trăiește prin venirea lui Hristos în lume

E o taină a creației dumnezeiești, ca un „astăzi” fără de sfârșit, cunoscând, simțind cum cântă poporul nostru: „Pe Fiul Cel din vecie/ Mi L-a trimis Dumnezeu Mie,/ Să se nască și să crească,/ Să ne mântuiască”.

Atât de puternică devine legătura lor, încât nu mai sunt doi, ci unul

Şi atât de mare este întorsătura lucrurilor, încât acela se face pentru ea toate, şi îl socoate tată şi mamă şi mire şi oricâte ar mai spune cineva.

Părintele Patriarh Daniel – Scrisoare irenică la Praznicul Nașterii Domnului (2020)

Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Nașterii Domnului, Anului Nou 2021 și Botezului Domnului, vă adresăm doriri de sănătate și pace, bucurie și mult ajutor de la Dumnezeu în activitatea pastorală, dimpreună cu salutarea tradițională: „La mulți ani!”.

Pocăința – prefacere din firea animalică în cea dumnezeiască

Că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu smerit și ne povățuiește către smerenie, nu fiindcă suntem robi, ci ne povățuiește spre smerenie numai ca să devenim ca Dumnezeu, ca să devenim dumnezei.

„Mare și vindecătoare putere are Liturghia. Nu vă lipsiți de ea!” – Părintele Visarion Alexa

Gândiți-vă cum crește un copil... la sânul mamei, hrănindu-se cu laptele și cu iubirea ei. Copilul care, din Domnul știe ce pricini, nu poate crește lângă mama sa este plin de carențe fizice și psihice. Omul privat de iubire se usucă. Omul care refuză invitația la Cină refuză, de fapt, Iubirea lui Dumnezeu! Domnul este Mama noastră și ne crește cu Iubire, ne ține la pieptul Lui care este Potirul.

Îndrăzneala de a fi creștin

Pentru a contracara însă orice tendință spre îngâmfare, trebuie să amintim doar avertismentul lui Hristos: „Și tu, Capernaume, înălțatu-te-ai oare până la cer? Până la iad te vei coborî” (Matei 11, 23). 

„Pe toate le pot în Hristos, Cel care mă întărește”

Acesta este în mod continuu Ființa dinamică, apocaliptică, nețărmurită, Scânteia dumnezeirii. El descătușează puterile Sale negrăite, neistovite în toate direcțiile. La El nimic nu este cu neputință. Prin Cuvântul Său toate s-au făcut și pot să renască, deoarece lumea voiește acest lucru.

Pagini