tânguire

Necazurile prezente sunt arvuna darului viitor

Atunci când voiește Domnul să înalțe un suflet la mai înalte lucruri, îl pregătește cu tânguiri, întristări și necazuri ale duhului, și rele pătimiri ale trupului, ca să-l învrednicească darurilor Lui.

A te pocăi înseamnă a trăi după o minte îmbunătățită

Pocăința nu este o lucrare în prezent cu fața spre trecut, pentru că și așa trecutul este irecuperabil, nu mai ai ce face, dacă ai făcut un rău în trecut nu-l mai poți schimba. Ci pocăința este o lucrare în prezent cu fața spre viitor, pentru că viitorul este hotărat de prezentul pe care îl trăim noi.

„Cine va crede acum din inimă în cuvântul Tău, Doamne?”

Necredința a început să fie în interesul lor, fiind din ce în ce mai trebuincioasă pentru ascunderea intereselor străine de credință ale inimii. Aici este rădăcina răului.

Lăcrimează, că ai păcătuit și de rău nu te-ai pocăit!

Jelește-te, că pe tine te jelesc Prorocii, văzând mai înainte mânia dreptății lui Dumnezeu asupra ta!

Gândurile rele nasc faptele cele rele

Poate, oare, Dumnezeu, Dreptul Judecător, să caute fără mânie aprinsă către cel ce calcă legea în fiecare clipă? Poate, oare, Bunul Ziditor să ia aminte cu rece nepăsare la tânguirile făpturii aflate în nenorocire?

Restabiliți pacea în casa voastră, de la ea pornește tot binele

Să alungăm pricina supărării și să facem pace în casa noastră, încât și femeia să poată să se alipească de bărbatul ei, și bărbatul să alerge la ea ca la un liman din tulburările și zgomotele din afară, și astfel, să afle în ea orice mângâiere.

De ce-i amară pocăința?

Un sfânt spunea că mierea este dulce limbii, dar dacă limba are vreo rană, în loc să simtă dulceață, va simți durere. La fel decurg lucrurile și în ceea ce privește pocăința.

Smerenia falsă se crede pe sine smerită

Pocăinţa şi plânsul pentru păcate aduc ferici­rea veşnică: lucrul acesta este ştiut, este vrednic de crezare, marea lui însemnătatea fost întărită de către Domnul.

Pe unde te mai porţi, gândul meu?

Gândul nu ia aminte, ci zboară – de neoprit, se aşază pe o necuprinsă înălţime! Zborul ei se aseamănă cu alergarea fulgerului, atunci când fulgerul se atinge în acelaşi timp de amândouă capetele orizontului.

Mângâierea pământească degrabă piere, iar mângâierea Preasfântului Duh întru Domnul pururea mângâie

Bucură‑te întru Domnul și‑I dă Lui mulțămită, că deși greșești înaintea lui Dumnezeu cu întuneric de întunericuri, cu milostivire prin pocăință te primește.

Pagini