tânguire

Restabiliți pacea în casa voastră, de la ea pornește tot binele

Să alungăm pricina supărării și să facem pace în casa noastră, încât și femeia să poată să se alipească de bărbatul ei, și bărbatul să alerge la ea ca la un liman din tulburările și zgomotele din afară, și astfel, să afle în ea orice mângâiere.

Tânguirea sufletului se îmbracă în cuvinte puține

Cel ce dorește să descopere în sine adâncul simțământului pocăinței întrebuințează pentru atingerea acestei stări o rugăciune scurtă, rostind-o cu cât mai multă luare-aminte și evlavie.

Adu-ți aminte de ziua Judecății!

O, suflete al meu, a ajuns sfârșitul mândriei și al nebuniei tale și al trupeștilor dulceți, pe care le-ai iubit și le-ai dorit mai mult decât pe Dumnezeu. Unde sunteți acum? Ce v-ați făcut plăcerile și desfătările mele? Ce folos mi-ați dat?

Mitropolitul Iacob Putneanul – îndemn pentru părinţi să-şi dea copiii la şcoală

„Vă îndemn ca să vă deşteptaţi inimile voastre la bunătăţile cele sufleteşti, care curg din sfânta învăţătură, şi să vă daţi copiii la învăţătură, ca nişte desăvârşiţi părinţi şi purtători de grijă pentru cele de folos feciorilor voştri. Urmând poruncii şi învăţăturii noastre, veţi avea nădejde a vă bucura şi a vă veseli de fiii voştri ca de nişte înţelepţiţi de Dumnezeu şi ei vă vor pomeni pe voi.”

Mângâierea pământească degrabă piere, iar mângâierea Preasfântului Duh întru Domnul pururea mângâie

Bucură‑te întru Domnul și‑I dă Lui mulțămită, că deși greșești înaintea lui Dumnezeu cu întuneric de întunericuri, cu milostivire prin pocăință te primește.

„Nu ascultă până când nu țipi la el!”

După cum omul care consumă antibiotice fără să fie nevoie riscă să se trezească fără apărare în fața unei infecții reale, așa și copilul deprins cu țipetele încetează să mai reacționeze la emoțiile părintești obișnuite. Acum poate fi stimulat numai cu „descărcări de înaltă tensiune”, funcționează doar mijloacele cele mai puternice, cele mai radicale.

Necazurile prezente sunt arvuna darului viitor

Atunci când voiește Domnul să înalțe un suflet la mai înalte lucruri, îl pregătește cu tânguiri, întristări și necazuri ale duhului, și rele pătimiri ale trupului, ca să-l învrednicească darurilor Lui.

A te pocăi înseamnă a trăi după o minte îmbunătățită

Pocăința nu este o lucrare în prezent cu fața spre trecut, pentru că și așa trecutul este irecuperabil, nu mai ai ce face, dacă ai făcut un rău în trecut nu-l mai poți schimba. Ci pocăința este o lucrare în prezent cu fața spre viitor, pentru că viitorul este hotărat de prezentul pe care îl trăim noi.

„Cine va crede acum din inimă în cuvântul Tău, Doamne?”

Necredința a început să fie în interesul lor, fiind din ce în ce mai trebuincioasă pentru ascunderea intereselor străine de credință ale inimii. Aici este rădăcina răului.

Lăcrimează, că ai păcătuit și de rău nu te-ai pocăit!

Jelește-te, că pe tine te jelesc Prorocii, văzând mai înainte mânia dreptății lui Dumnezeu asupra ta!

Pagini