tânguire

Mângâierea pământească degrabă piere, iar mângâierea Preasfântului Duh întru Domnul pururea mângâie

Bucură‑te întru Domnul și‑I dă Lui mulțămită, că deși greșești înaintea lui Dumnezeu cu întuneric de întunericuri, cu milostivire prin pocăință te primește.

Gândurile rele nasc faptele cele rele

Poate, oare, Bunul Ziditor să ia aminte cu rece nepăsare la tânguirile făpturii aflate în nenorocire? Dreapta judecată stârneşte trăsnete răzbunătoare, bunătatea opreşte mâna care e gata să le sloboadă. Milostivirea vrea să dea celui pătimitor paharul mântuirii.

Restabiliți pacea în casa voastră, de la ea pornește tot binele

Să alungăm pricina supărării și să facem pace în casa noastră, încât și femeia să poată să se alipească de bărbatul ei, și bărbatul să alerge la ea ca la un liman din tulburările și zgomotele din afară, și astfel, să afle în ea orice mângâiere.

„Nu ascultă până când nu țipi la el!”

După cum omul care consumă antibiotice fără să fie nevoie riscă să se trezească fără apărare în fața unei infecții reale, așa și copilul deprins cu țipetele încetează să mai reacționeze la emoțiile părintești obișnuite. Acum poate fi stimulat numai cu „descărcări de înaltă tensiune”, funcționează doar mijloacele cele mai puternice, cele mai radicale.

Mitropolitul Iacob Putneanul – îndemn pentru părinţi să-şi dea copiii la şcoală

„Vă îndemn ca să vă deşteptaţi inimile voastre la bunătăţile cele sufleteşti, care curg din sfânta învăţătură, şi să vă daţi copiii la învăţătură, ca nişte desăvârşiţi părinţi şi purtători de grijă pentru cele de folos feciorilor voştri. Urmând poruncii şi învăţăturii noastre, veţi avea nădejde a vă bucura şi a vă veseli de fiii voştri ca de nişte înţelepţiţi de Dumnezeu şi ei vă vor pomeni pe voi.”

Sfântul Ierarh Nicolae îl redă pe Vasile printr-o minune părinților săi

„În seara asta, zice, pe când umpleam paharul cu vin la cină ca să-l dau stăpânului, nu știu cum am fost răpit pe sus până aici, precum vedeți.  Dar mie mi se părea că stau pe pământ, până ce tata m-a strigat, dar îl vedeam stând cu mine pe ocrotitorul nostru, dumnezeiescul Nicolae.”

Pocăința nu înseamnă renunțarea la bucuria vieții

Noi privim viața în față, mergem înainte. Trecutul e irecuperabil. De aceea, pocăința se face în prezent, cu fața spre viitor, căci ea este, în esența ei, părăsirea păcatului, nu tânguirea pentru păcat.

Care este postul omului care-I place Domnului?

Însemnătatea postului o scot în evidență și profeții Vechiului Testament. Prin post trebuia ca israeliții să se întoarcă la Dumnezeul cel Viu și Adevărat: „Și acum, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns și tânguire”.

Smerenia stinge furia, diavolii ocolesc sufletul rugător

Aşa cum raza soarelui care intră printr-o crăpătură mică în casă luminează într-atât încât se vede chiar şi praful cel mai fin, la fel şi frica de Dumnezeu, care intră în inimă, ne vădeşte toate păcatele noastre.

Cartea a treia a Macabeilor - Capitolul 4

Nicio cetate nu era fără de plâns din cauza izgonirii Iudeilor, pe care nu-i pot înscrie trimișii în patruzeci de zile. Această împiedicare era din rânduială dumnezeiască.

Pagini