Foișorul, prima Biserică a Învierii – Pelerinajul părintelui Cleopa la Locurile Sfinte

Foișorul acesta dumnezeiesc de pe Muntele Sion nu este numai cămară de taină a întâlnirii lui Hristos cu ucenicii; nu este numai lăcaș al spălării picioarelor de către Domnul; nu este numai biserică a Cinei celei sfinte, unde Mântuitorul a săvârșit prima Liturghie și a împărtășit pe Sfinții Săi Apostoli. Foișorul acesta sfânt, în care ne aflăm, este totodată și Biserică a Învierii lui Hristos. Pentru că aici au stat ucenicii încuiați „de frica iudeilor”, începând din noaptea Cinei de joi spre vineri, până la praznicul Cincizecimii. Aici au petrecut împreună cu o parte din femeile mironosițe, în noaptea cea mai sfântă a Învierii.

Aici au fost anunțați ucenicii de către Maria Magdalena, în dimineața Paștilor, că au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L-au pus! Apoi îndată au ieșit Petru și celălalt ucenic (Ioan) pe care îl iubea Iisus și s-au uitat în mormânt și au intrat înăuntru, și au văzut giulgiurile zăcând singure, iar mahrama care a fost pe capul Lui era deoparte, învăluită într-un loc. În același ceas al dimineții, S-a arătat Domnul Mariei Magdalena, la mormânt, și printre alte cuvinte, i-a spus: Mergi la frații Mei și le spune: Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru. Și a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul și i-a spus ei acestea (Ioan 20, 17-18). Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată, Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeți! Duceți-vă și vestiți fraților Mei, ca să meargă în Galileea, și acolo Mă vor vedea... (Matei 28, 9-10).

Iată, deci, că acest sfânt foișor de taină a devenit prima biserică a Învierii. Lumina și bucuria învierii au fost aduse în foișorul încuiat de către Petru, de Ioan și de Maria Magdalena. De acum foișorul Cinei se schimbă în altar de lumină și de viață veșnică, căci preia lumina Învierii și, prin Apostoli, o revarsă în toată lumea. Dacă Golgota și Mormântul Domnului rămân altare de jertfă supremă pentru mântuirea noastră, foișorul Cinei de Taină se transformă în Biserică a Învierii, în altar al cuvântului viu, în jertfelnic al Sfintei Liturghii, care preface pe cele trupești în taine duhovnicești: pâinea în Trupul Domnului, vinul în Sângele lui Hristos, iar pe ucenici îi preface în „prieteni” și apoi în „frați”. Mari și multe sunt tainele săvârșite în foișorul Cinei celei de Taină! Citim din Evanghelia Învierii:

Fiind seară, în ziua dintâi a săptămânii, și ușile fiind încuiate, unde erau adunați ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus și a stat în mijloc și le-a zis: Pace vouă! Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Și s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul. Deci iarăși le-a zis: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi! Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus... Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru și Toma, împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios. A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut! (Ioan 20, 19-29).

În acest sfânt foișor S-a arătat Hristos, după înviere, de două ori ucenicilor Săi. În ziua Sfintelor Paști, seara, și a opta zi, la Duminica Tomei. Aici, în acest dumnezeiesc foișor, a instituit Domnul Taina Sfintei Preoții și a Sfintei Spovedanii, fără de care nimeni din oameni nu se poate mântui: Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute (Ioan 20, 23). În acest tainic foișor L-a încredințat Mântuitorul pe Toma că El a înviat cu adevărat, mustrând pe cei necredincioși și fericind pe cei ce n-au văzut și au crezut.

Prin aceste uși, încuiate minții celor necredincioși, a intrat Hristos, Răsăritul cel de sus, la iubiții Săi frați și ucenici. Pe aceste uși a ieșit Hristos în noaptea cinei, îmbrăcat în cămașă de in; tot prin aceste uși încuiate a intrat după trei zile Hristos înviat, îmbrăcat în veșmânt de lumină. Căci Hristos, Împăratul nostru, nu intră ca ceilalți împărați prin arcuri de triumf în istoria lumii.

O, Doamne, Dumnezeul nostru, am venit aici să ne închinăm Ție, nu să pipăim rănile Tale. Noi credem în Evanghelia Ta, nu ne îndoim de învierea Ta. Te mărturisim un Dumnezeu în trei persoane și purtăm în inimile noastre dragostea Ta. Nu cerem să vedem mi-nuni. Nici nu vrem să pătrundem cu mintea prin ușile nepătrunse ale dumnezeirii Tale. Ci, smeriți, intrăm pe ușile deschise ale acestui sfânt foișor și împreună cu Toma, cu Petru și Ioan, împreună cu toți sfinții din cer, cu părinții și frații noștri ne închinăm Ție, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce Ți-ai pus sufletul Tău pentru mântuirea sufletelor noastre.

Slavă Ție, Doamne, pentru moartea și învierea Ta din morți. Slavă Ție pentru Taina Preoției și a Sfintei Spovedanii. Suflă Duhul Tău cel Sfânt și peste sufletele noastre și deschide ușile încuiate ale inimii noastre împietrite. Întărește-ne credința și ne izbăvește de îndoiala lui Toma. Strălucește lumina învierii Tale în cămara cea de taină a inimilor noastre și primește această smerită rugăciune și cântare din gura și inima robilor Tăi...

Înainte de a ieși din Foișorul Cinei de Taină, cântăm împreună troparul din Joia Mare: „Când slăviții ucenici la spălarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat și judecătorilor celor fără de lege pe Tine, Judecă-torul cel drept, Te-au dat. Vezi, iubitorule de avuții, cel ce pentru acestea spânzurare și-a agonisit. Fugi de sufletul nesățios care a îndrăznit unele ca acestea asupra Învățătorului. Cel ce cu toți ești bun, Doamne, Slavă Ție”.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, ediția a VI-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 106-109)

De la același autor

Ultimele din categorie