viețile sfinților

Sfântul Cuthbert – Cum să ne ferim de aparențele înșelătoare?

În timp ce vorbea, răul vrăjmaş a aprins un foc mincinos peste o casă din apropiere. Flăcări uriaşe, care atingeau cerul, fiind purtate de vânt, păreau că vor să ardă întregul sat. Cuthbert, cu mâinile întinse, a reuşit să facă pe câţiva dintre săteni să rămână alături de el, însă ceilalţi, cei mai mulţi dintre ei, au fugit pentru a arunca apă peste foc.

Protosinghelul Ioanichie Moroi, învingând toate obstacolele, a reorganizat viaţa monahală de la Sihăstria

Spuneau ucenicii lui că 35 de ani a suferit în schit tot felul de ispite, lipsuri, asupriri de la diavoli, ameninţări de la oameni, boli şi alte nevoi. Însă, pentru credinţa şi răbdarea lui, cu ajutorul Maicii Domnului, a făcut dintr-un schit pustiu cea mai aleasă sihăstrie din ţara românească.

Iosif Naniescu, canonizat de popor „Mitropolitul Moldovei, Iosif cel Sfânt”

Se ruga şi citea mult, mânca puţin şi în toate era foarte modest şi cumpătat. Oriunde mergea, purta cu sine un ceas de masă cu sonerie şi icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În sinod, la guvern, în eparhie, în Iaşi, peste tot era cinstit şi respectat. Cea mai mare avere a sa, o bogată bibliotecă, a donat-o personal Academiei Române. Singurele cărţi care l-au însoţit până la moarte erau Sfânta Scriptură, Ceaslovul şi Vieţile Sfinţilor. În chilia lui nu s-au găsit decât doi lei!

Schimonahiile Fevronia, Sofia şi Olimpiada – mătușile poetului Mihai Eminescu

Aceste trei călugăriţe erau model în Mănăstirea Agafton, căci se rugau şi posteau împreună, mergeau la biserică împreună şi trăiau în multă smerenie şi dragoste. Pe lângă rugăciune şi lucrul mâinilor, se îndeletniceau şi cu scrierea şi citirea sfintelor cărţi, dând o educaţie deosebită nepotului lor Mihai, care poposea adesea la chiliile lor.

Ianuarie sau luna teologilor

Cartea de căpătâi a oricărui creștin binecredincios este Sfânta Scriptură sau Biblia. În ea se cuprinde istoria mântuirii omului, sunt oferite nenumărate pilde de viață duhovnicească, se găsesc rugăciuni, cugetări adânci, profeții, dar mai ales aici aflăm Cuvântul Domnului vestit nouă spre mântuire. A doua carte ca importanță este poate colecția „Viețile Sfinților”, în forma ei extinsă, sau cea mai scurtă, intitulată „Proloagele” care nu sunt nimic altceva decât aplicarea Scripturii în viața de zi cu zi. Răsfoind paginile unei cărți dedicate sfinților lunii ianuarie, rămânem sigur surprinși de bogăția acestei perioade.

Moaștele Sfintei Anisia

În Catedrala Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic, în partea stângă a Sfântului Altar, se află racla cu cinstitele moaște ale Sfintei Cuvioase Anisia, prăznuită pe 30 decembrie.

Viața Sfântului Dionisie din Zakynthos

Minunile, arătările și multele semne prin care Sfântul Dionisie a dovedit că este mereu alături de turma sa au făcut din el cel mai de seamă ocrotitor al Insulei Zachint.

Fericitul Mitropolit Dosoftei, cel dintâi aghiograf român

Mitropolitul Dosoftei este primul poet şi imnograf al neamului nostru, precum și ctitorul limbii româneşti în cultul Bisericii din Moldova. El traduce și tipărește pentru prima dată în grai românesc Liturghierul, Psaltirea şi Octoihul, cărţile de bază ale cultului ortodox, precum și Vieţile Sfinţilor pe tot anul (1682-1686).

Ce este „icoana aghiografică”?

Icoana aghiografică este formată dintr-o icoană centrală – mare a unui sfânt, înconjurată de un cadru de scene mici – marginale, care prezintă evenimente sau minuni din viața sfântului. 

E de preferat să eşuezi ca mirean, decât ca monah

Părintele susţinea că nu este corect ca rugăciunile în biserică să fie făcute neglijent. Monahii nu trebuie să rostească „Doamne, miluieşte!” în grabă şi cu nepăsare. 

Pagini