viețile sfinților

E de preferat să eşuezi ca mirean, decât ca monah

Părintele susţinea că nu este corect ca rugăciunile în biserică să fie făcute neglijent. Monahii nu trebuie să rostească „Doamne, miluieşte!” în grabă şi cu nepăsare. 

Sfinții căsătoriți și toți sfinții se roagă pentru căsnicia noastră, dacă le cerem ajutorul

Să le citim viețile cu rugăciune şi cu deplină încredere că sfinţii despre care citim sunt încă în viaţă, sălăşluindu-se cu Hristos în Cer. Cât de mângâietor ne este să ştim şi să ne amintim că sfinţii căsătoriţi, ca şi toţi sfinţii, ne poftesc mereu să le cerem rugăciunile, să ne împărtăşim cu ei şi să fim aduşi mai aproape de Domnul prin dragostea lor, prin rugăciunile lor şi prin prezenţa lor!

Icoana Sfântului Pantelimon din Mănăstirea „Sfânta Ecaterina”, Sinai

Aceasta este una dintre icoanele hagiografice (sau aghiografice) ale Sfântului Pantelimon, ce are un cadru de scene mici, marginale, care prezintă evenimente sau minuni din viața sfântului. Acest tip de reprezentare a vieții sfinților a devenit o practică în secolul al XIII-lea.

Lecturile duhovnicești luminează mintea și sufletul

Să citești foarte mult – îmi spunea părintele altădată –, ca să-ți lumineze Dumnezeu mintea. Să știi că eu citeam foarte mult și, ca să nu fiu deranjat în timpul lecturii, chiar mă suiam într-un copac, cu o scară pe care o făcusem în acest scop, și pe care o trăgeam după mine, ca să nu mă vadă și să nu mă distragă cineva în momentele de studiu.

Fericitul Mitropolit Dosoftei, cel dintâi aghiograf român

Mitropolitul Dosoftei este primul poet şi imnograf al neamului nostru, precum și ctitorul limbii româneşti în cultul Bisericii din Moldova. El traduce și tipărește pentru prima dată în grai românesc Liturghierul, Psaltirea şi Octoihul, cărţile de bază ale cultului ortodox, precum și Vieţile Sfinţilor pe tot anul (1682-1686).

Orice om are o misiune pe pământ – sfinții sunt dovada vie!

În marea Lui bunătate şi mărinimie, Domnul nu ne sileşte niciodată, căci nu vrea să ne constrângă libertatea cu care El Însuşi ne-a înzestrat. Hristos ne dăruieşte cuvintele şi poruncile Lui mântuitoare, dar ne lasă pe noi să le împlinim, să facem un experiment pentru a verifica adevărul Său şi a-l statornici apoi drept singura lege a fiinţei noastre.

Iosif Naniescu, canonizat de popor „Mitropolitul Moldovei, Iosif cel Sfânt”

Se ruga şi citea mult, mânca puţin şi în toate era foarte modest şi cumpătat. Oriunde mergea, purta cu sine un ceas de masă cu sonerie şi icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În sinod, la guvern, în eparhie, în Iaşi, peste tot era cinstit şi respectat. Cea mai mare avere a sa, o bogată bibliotecă, a donat-o personal Academiei Române. Singurele cărţi care l-au însoţit până la moarte erau Sfânta Scriptură, Ceaslovul şi Vieţile Sfinţilor. În chilia lui nu s-au găsit decât doi lei!

Cărţi rânduite să fie date în dar – toată averea Mitropolitului Grigorie Dascălul

„Cât avem vreme, să lucrăm cele bune. Să vieţuim după cum zice Apostolul, cu înfrânare, cu dreptate şi cu bună-credinţă. Că după ce ne vom duce de aici, nici un cuvânt de îndreptare nu ne va fi nouă către Cel Care ne va lua seama. Precum nici cârmaciului, după ce se va îneca corabia, nici doctorului, după ce va muri bolnavul.”

Cărţile sfinte – povăţuitoarele Monahului Damian Ţâru

„Rugăciunea şi citirea sunt singura mea mângâiere. Uneori mă apuc seara de citit şi când mă adâncesc în citire, uit să mai mănânc şi să mă mai culc. Deodată mă întreb: de ce nu mai luminează lampa? Când privesc pe fereastră, observ că răsare soarele.”

Copilul care poartă numele unui sfânt primește de la acesta ajutor și binecuvântare

În viețile sfinților se poate observa că vocația lor a fost influențată, cel mai adesea, de o persoană sfântă care s-a aflat în preajma lor și pe care ei au văzut-o rugându-se.

Pagini