viețile sfinților

Protosinghelul Ioanichie Moroi, învingând toate obstacolele, a reorganizat viaţa monahală de la Sihăstria

Spuneau ucenicii lui că 35 de ani a suferit în schit tot felul de ispite, lipsuri, asupriri de la diavoli, ameninţări de la oameni, boli şi alte nevoi. Însă, pentru credinţa şi răbdarea lui, cu ajutorul Maicii Domnului, a făcut dintr-un schit pustiu cea mai aleasă sihăstrie din ţara românească.

O lectură de surâs la vremea pandemiei

Trăirea sa cu Hristos îl apropie de oameni și modul său de a încuraja bolnavii – avea 67 și era orb – devine fundamental salvării multor suflete. Începe să facă ucenici din care se vor naște ucenici de valoare duhovnicească. Ajută. E vădit prin minuni și se ascunde, trăiește bucuria vindecării unor bolnavi grav, dar se retrage în orbire ca într-o schivnicie de bunăvoie. Mereu cu surâsul pe chip.

Iosif Naniescu, canonizat de popor „Mitropolitul Moldovei, Iosif cel Sfânt”

Se ruga şi citea mult, mânca puţin şi în toate era foarte modest şi cumpătat. Oriunde mergea, purta cu sine un ceas de masă cu sonerie şi icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În sinod, la guvern, în eparhie, în Iaşi, peste tot era cinstit şi respectat. Cea mai mare avere a sa, o bogată bibliotecă, a donat-o personal Academiei Române. Singurele cărţi care l-au însoţit până la moarte erau Sfânta Scriptură, Ceaslovul şi Vieţile Sfinţilor. În chilia lui nu s-au găsit decât doi lei!

Ce este miniatura?

Miniatura, din latinescul „minium”, înseamnă scris cu miniu de plumb sau pigment roşu. Iniţial, toate elementele decorative care înfrumuseţau manuscrisul - iniţialele, viniete, imagini figurative - erau executate cu miniu de plumb. Mai târziu, termenul a fost aplicat doar pentru imaginile figurative ale tetraevangheliarelor, care se copiau în scriptoriile mănăstireşti, prin extensie atribuite operelor de artă de mici dimensiuni.

Testul duhovnicesc al Rasoforului Vasile Ilie

„Iată, aşa trebuie să rabde călugărul în mănăstire!” Timp de trei zile au fost ţinuţi la poarta mănăstirii, în post şi rugăciune, pentru a ispiti tăria credinţei lor. Toată ziua loveau cu băţul în trunchiul unui copac şi nu vorbeau cu nimeni. A treia zi a venit iconomul, a luat pe cei trei fraţi şi i-a dus în biserică. 

Fericitul Mitropolit Dosoftei, cel dintâi aghiograf român

Mitropolitul Dosoftei este primul poet şi imnograf al neamului nostru, precum și ctitorul limbii româneşti în cultul Bisericii din Moldova. El traduce și tipărește pentru prima dată în grai românesc Liturghierul, Psaltirea şi Octoihul, cărţile de bază ale cultului ortodox, precum și Vieţile Sfinţilor pe tot anul (1682-1686).

Când te invadează gândurile negre cu privire la viitor

Și în ziua de azi, ca și în vremurile de altădată, Dumnezeu toate le rânduiește spre binele nostru. Reazemă-te pe El și încă dinainte de a te izbăvi din nevoie, îți va trimite liniștea sufletească, ce te va face să nici nu bagi în seamă necazul.

Ce este „icoana aghiografică”?

Icoana aghiografică este formată dintr-o icoană centrală – mare a unui sfânt, înconjurată de un cadru de scene mici – marginale, care prezintă evenimente sau minuni din viața sfântului. 

E de preferat să eşuezi ca mirean, decât ca monah

Părintele susţinea că nu este corect ca rugăciunile în biserică să fie făcute neglijent. Monahii nu trebuie să rostească „Doamne, miluieşte!” în grabă şi cu nepăsare. 

O alegere din iubire i-a transformat viața Sfintei Ecaterina

„Eu ştiu un tânăr minunat, care fără asemănare te întrece pe tine în toate darurile pe care ai zis că le ai; pentru că frumuseţea Lui întrece strălucirea soarelui, iar înţelepciunea Lui îndreptează toate făpturile, şi pe cele simţite, şi pe cele gândite. Apoi, vistieria bogăţiei Lui se împarte în toată lumea şi niciodată nu se împuţinează, ci cu cât este împărţită, tot mai mult se înmulţeşte; iar neamul Lui cel bun este negrăit, neajuns şi neştiut”. La auzul acestor cuvinte, tânăra Ecaterina s-a tulburat cu inima şi „s-a schimbat la faţă”.

Pagini