Mintea care se unește cu Dumnezeu și rămâne în El cu rugăciune și dragoste se face înțeleaptă, bună și puternică, iubitoare de oameni, milostivă și mărinimoasă și, prin urmare, are toate însușirile dumnezeiești.

Când însă se îndepărtează de Dumnezeu, fie se face animalică, așa cum se face și iubitoare de plăcere, fie sălbatică, luptându-se cu oamenii pentru cele materiale.

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, traducere de Nicușor Deciu, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 186)