Sfiala duhovnicească este frica de Dumnezeu, în înțelesul cel bun. Această frică, această strângere, aduce veselie, picurând miere în inimă, miere duhovnicească!
Părinte, ce este sfiala duhovnicească?
Sfiala duhovnicească este frica de Dumnezeu, în înțelesul cel bun. Această frică, această strângere, aduce veselie, picurând miere în inimă, miere duhovnicească!
Vezi, un copilaș micuț, care este timid, îl respectă pe tatăl său, se sfiește și, din multa sfială, nici nu privește la el. Vrea să întrebe ceva și se roșește. Unul ca acesta este bun de pus la iconostas. Un alt copil spune: „E tatăl meu” și se întinde înaintea lui fără respect, cu îndrăzneală. Iar atunci când vrea ceva, cere cu pretenția să i se dea, bate cu piciorul în podea, amenințând.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul I. Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 274)
Despre Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Starețul Paisie, după numele său de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la25 iulie 1924, de ziua adormirii Sfintei și Dreptei Ana, din părinți evlavioși. Tatăl său se numea Prodromos și era conducătorul locuitorilor Farasei. Pe mama sa o chema Evloghia (mai târziu, în Konița, o strigau Evlampia).
