Ce s-a schimbat în lume atunci când S-a născut Hristos?

Sensul cel mai adânc al Naşterii Domnului este transfigurarea întregului univers material.

Hristos, „fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale” (Evrei 1, 3), a unit cu Sine firea noastră cea creată de El, astfel încât prin Naşterea Sa materia se îndumnezeieşte, capătă sensuri noi, devine o condiţie a mântuirii, în aşa fel încât omul nu se poate mântui fără mijlocirea ma­teriei plină de energia harului dumnezeiesc. De aceea, omul se botează cu apă, se miruieşte cu Sfântul şi Marele Mir, se împărtăşeşte cu Hristos prin elemen­tele pâinii şi vinului. Şi aceasta pentru că toate aces­tea sunt părtaşe la împărtăşirea din slava lui Dumne­zeu, prin Însuşi trupul Domnului nostru Iisus Hristos, cu care S-a născut în Betleem; acesta este trupul care, transfigurat prin Înviere, stă de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl, adică „de-a dreapta slavei, întru cele preaînalte” (Evrei 1, 3).

Aşadar, sensul cel mai adânc al Naşterii Domnului este transfigurarea întregului univers material, adică a întregii creaţii, este o întoarcere „către un cer nou şi un pământ nou” (Apocalipsa 21, 1), realizată în Bi­serică.

(Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Maica Domnului în lumina Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții – O sinteză pentru omul grăbit, Editura Pars Pro Toto, Iași, 2014, pp. 55-56)

De la același autor

Ultimele din categorie