Mântuitorul ne învață că fără El nu putem face nimic. Nimic! Așadar, primul pas spre împlinirea poruncii iubirii, în dubla ei dimensiune, este să-L dobândim pe El. Și, Îl dobândim născându-ne „de sus”, „din Duh și din apă” prin Sfântul Botez, primind Viața Lui, Duhul Lui Cel Sfânt prin Taina Mirungerii, hrănindu-ne cu Trupul și sângele Lui prin Taina Euharistiei și trăind și crescând în Trupul Său Mistic, Biserica, pentru a dobândi viața de veci. Și pentru că aici, în Biserică și în această lume, înaintând pe calea împlinirii poruncilor în care „este ascuns Dumnezeu” ne rănim deseori în lupta noastră cu păcatul și cu moartea adusă de el, alergăm să ne vindecăm prin Taina Spovedaniei și la nevoie, prin Taina Sfântului Maslu.

Așa Îl dobândim pe Domnul și ne străduim să-L păstrăm, să rămânem mereu în legătură vie cu El luptându-ne cu ispitele și cu neputințele noastre, vorbindu-I neîncetat pe Cale prin rugăciune, făcând fapte bune cerute de Porunci și ascultându-L.

Pentru noi oamenii, a iubi înseamnă a răspunde iubirii cu care ne-a iubit El pe noi, cu întreaga noastră ființă: gândire, simțire, lucrare în tot locul și în toată clipa.

(Monahia Siluana Vlad, Împreună dumiriri pe cale, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006, pp.25-26)