Sfântul Ioan Scărarul spune că acolo unde-i pomenirea de rău nu poate fi iubire. Și zice el că pomenirea de rău îl chinuiește pe omul care are nemulțumire în suflet pentru vreun rău oarecare care i s-a făcut vreodată. Și zice și că: „Pomenirea de rău e rugina sufletului, e viermele minții, e fărădelege de toată clipa, e răutate neîntreruptă, e cui înfipt în suflet”. Când cineva are însă iubire, acela n-are pomenire de rău și acela n-are toate acestea câte le are pomenirea de rău.

Sfântul Isaac Sirul spune: „Dacă n-ai minte curată, să ai măcar gură curată”. Întâi trebuie să ne silim să înlăturăm din vorbirea noastră între noi orice necuviință, orice cuvinte cu care nu ne-am putea prezenta în fața lui Dumnezeu. De la grija aceasta de a avea gură [vorbire] curată, să ajungem să ne facem rânduială în minte, să ne cercetăm pe noi înșine în ceea ce privește gândurile pe care le purtăm în minte și care pot fi bune sau rele.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 176-177)