Ispitele – furtuni pe marea vieții

Prin ispite se face curățirea, apropierea de Dumnezeu, înfierea duhovnicească; la urmă omul devine un mic Dumnezeu după har.

Ispitele sunt ca furtunile de pe mare; în vremea furtunii lemnele și murdăriile din mare sunt aruncate afară, iar marea se curățește și devine liniștită. Prin ispite se face curățirea, apropierea de Dumnezeu, înfierea duhovnicească; la urmă omul devine un mic Dumnezeu după har. Dar să-L rugăm pe Domnul să scăpăm de ispită din îngăduința Sa, pentru că atunci mântuirea omului atârnă de un fir de ață. Harul experienței de după ispită are valoare mult mai mare decât harul care vine și se face din mulțumire și fericire: căci acest har pleacă peste puțin timp, pe când harul experienței rămâne toată viața omului.

(Părintele Efrem AthonitulDespre credință și mântuire, tradusă de Cristian Spătărelu, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 15)

De la același autor

Ultimele din categorie